de Agnes-Ioana Oboroceanu
Deschidem ochii în pragul dimineții și sorbim din cana de cafea ca și când sperăm să adunăm în noi, dintr-o înghițitură, toată puterea de care avem nevoie peste zi. Imediat după, apăsăm, aproape din reflex, butonul laptopului, al radioului sau al televizorului și inconștient sau nu, percepem o serie de informații care ne bătătoresc calea spre integrarea socială. Fie că sunt acuzate de manipulare ori sunt îndreptățite ca propulsând individul în realitatea actuală, mass-media există și ocupă un loc de însemnătate în cursul existenței acestuia. La momentul actual nu mai este riscant de afirmat că informația înseamnă putere – ea îți poate oferi toate răspunsurile și te poate urca în vârful piramidei idealurilor tale. Piesa centrală a acestui puzzle media, cea care oferă informația pe o tipsie strategic decorată, este jurnalismul.
Acesta poate fi categorisit, fără nici un risc de mix-up, în funcție de modul în care informația ajunge la noi, în compania acelei cafele de dimineață. Jurnalismul tradițional, având ca personaje principale presa scrisă și televiziunea, a ocupat, până în urmă cu câteva zeci de ani, primul loc de pe podium. Totuși, apariția internetului a reprezentat personajul care i-a pus piedică în marele loc de joacă al tehnologiei. New media au avut un impact revoluționar în organizarea jurnalismului. Digitalul a pus monopol, cu ajutorul sceptrului pe care l-am numit „dezvoltare tehnologică”, asupra metodelor tradiționale de practicare a domeniului. În aria cauzelor se înscriu, de asemenea, schimbarea stilului de viață al oamenilor și, cu siguranță, noua lume a muncii.
Pe tipsia jurnalismului digital sunt încrustate câteva caracteristici care îi conturează noutatea și permanenta evoluție. Cu siguranță că succesul acestuia se datorează numărului imens de cititori sau utilizatori care accesează conținuturile și totul se explică prin prisma faptului că digitalul are puterea de a ajunge, mai ușor și mai eficient la țintele informației. Mai mult decât atât, publicațiile online se dovedesc a fi alese în defavoarea celor scrise, iar ingredientul secret în victoria lor este caracterul instantaneu al transmiterii informației de ultimă oră. Mai mult decât atât, intervine aici un factor cheie care-i determină pe oameni să ofere „da-ul” jurnalismului digital: posibilitatea feedback-ului imediat; un exemplu relevant ar fi, aici, comentariile care răspund postărilor online.
Un alt aspect care întregește unicitatea digitalului este blogging-ul. În ultimul deceniu a avut loc o explozie a numărului celor care dețin bloguri și care își șlefuiesc, pornind de la nimic, propria voce în sfera digitală. Fie ca transmit informații de interes public, fie că aleg varianta jurnalului personal, ei pot fi puși în postura unor redactori sau reporteri – astfel, printre cei care suflă viață asupra chipului jurnalismului digital sunt și oameni care…nu sunt plătiți să facă asta.
Elementul care apare sub forma unei buline negre oferite acestuia este acuza ce i se aduce deseori, cum că s-ar îndrepta primejdios spre acea vale a pierzaniei pentru promisa integritate a domeniului: tabloidizarea. Cu toate că este un fenomen întâlnit și în jurnalismul tradițional, capacitatea nelimitată a internetului de a transmite informația îl face pe cel dintâi mai predispus la acest risc. Se afirmă, de asemenea, că un nivel mai scăzut de cenzură se manifestă în sfera lui, ceea ce reprezintă apa care udă rădăcinile tabloidelor.
În ciuda acestui lucru, „noul” tip de jurnalism constituie, cu adevărat, expresia puterii, a libertății, a controverselor care nasc importante fenomene sociale, a diversității încântătoare și a permisivității. De ce l-am numit „nou”, deși părintele său, internetul, a apărut acum câteva zeci de ani? Pentru că este marcat de o permanentă evoluție și transfigurare a formelor; viitorul promite și alte schimbări între granițele sale, totul depinzând de vulcanul progresului tehnologic, care este, aparent, de nestăvilit.
sursa foto: Wikimedia.org
