Jurnal de București: Atunci și acum

Distribuie!

de Andra Iliescu

Mă uitam la poze mai vechi, de acum vreo 4-5 ani. La fizic, m-am schimbat foarte puţin, ȋn schimb nu mai am părul acela lung şi creţ, ci acum am ajuns să-l am mediu şi să ȋl ȋndrept mai mereu cu placa sau să-i fac bucle lejere. Nu ȋl mai port natural, mereu trebuie să ȋi fac ceva să stea „perfect”. Ca şi stil este o diferenţă enormă ȋntre mine ȋn urmă cu 5 ani şi acum. Eram foarte băieţoasa şi jeans with a T-shirt & sneakers era reţeta de atunci. Acum, fancy, fancy, fancy all the time. Zilnic sunt atentă dacă trebuie să mă pensez, nu trebuie să existe nici măcar un firicel anapoda, perfecţionismul ȋn aspectul fizic este constant.

Stilul este după mood, dar cât mai feminin, cât mai mulat, cel puţin aproape toţi jeanşii sunt skinny, iar top-ul este ori larg, ori lejer, ori mulat. Deseori mai arunc pe mine câte o rochiţă/fustiţă de obicei când mă trezesc dimineaţa foarte bine şi vreau să evidentiez asta fiind foarte girly.

Ca personalitate, nu pot spune că sunt alta, ci doar că m-am ȋmbunătaţit (cel puţin asta sper!). Acum nu mai sunt aşa timidă, acum am curaj. Spre exemplu, acum 5 ani nu aş fi avut curajul să scriu cum scriu acum, fără prejudecăţi, fără să-mi pese de opinia diferită a altor persoane faţă de acest lucru - mai bine spus fără să mă afecteze opinia lor ȋn vreun fel.  Desigur că nu am reuşit singură să prind acest curaj, ci l-am preluat de la altcineva şi l-am adaptat la mine. Ȋn primul rând am văzut că nu e nimic rău ȋn a avea curajul să te ȋndrepţi şi să faci ceea ce ȋţi place, respectiv ceea ce ȋţi doreşti. Nu spun că e uşor, sau că am reuşit să fac asta ȋn totalitate, dar ȋn momentul acesta sunt mulţumită şi fericită de rezultatele pe care le am.

Nu regret nicio decizie luată ȋn vreun moment, ci sunt bucuroasă că am reuşit să ȋnvăţ din acele decizii bune sau rele şi că am reusit să preiau de fiecare dată partea frumoasă - lecţia aş putea spune - din fiecare.

Îmi este dor de mine de acum 5 ani, îmi este dor de grijile pe care nu le aveam mai mult, dar și de faptul că petreceam mai mult timp cu persoanele dragi mie și, zilnic, indiferent de starea mea, găseam măcar cinci minute alături de ele care mă făceau să râd cu gura până la urechi și uitam toate prostiile care îmi stricau ziua.

Tot același copil tâmpit am rămas, doar că sunt mai serioasă acum și anumite lucruri le privesc dintr-o altă perspectivă. Probabil că o să par foarte narcisistă, deși nu sunt, dar îmi mulțumesc că am reușit să fac alegerile bune de fiecare dată și că am avut curajul să înfrunt situațiile care mi-au ieșit în cale și nu am permis nimănui să abuzeze de încrederea pe care uneori o ofer excesiv, asta și pentru că sunt încă naivă.

Privind în urmă sunt foarte bucuroasă de locul unde sunt acum. Probabil că dacă mi-aș fi spus acum 5 ani că o să fiu aici ar fi părut ciudat și cam puțin, dar comparând visele de atunci cu realitatea de acum și dificultățile întâlnite într-un procentaj destul de mare am ajuns cum mi-am dorit. Aveam visuri poate un pic ireale, dar tot am reușit să le ating - chiar dacă acest lucru se întâmplă la o scară mai mică, este una reală, tangibilă. Nu mă opresc din a visa, dar am învățat să visez real pentru că astfel îmi ating țelurile.

Sfatul meu este să nu renunțați la ceea ce iubiți, să vă mențineți drepți în orice situație și să nu uitați cine ați fost odată. În perioada aceasta cu facultatea și liceul este foarte ușor să cazi pradă schimbării - acum diferența o face schimbarea care o alegi.

Oamenii din jurul tău vin și pleacă; ești ca un vagon ce nu se oprește niciodată și în fiecare stație urcă sau coboară persoane. Se întâmplă să mai fie persoane care să urce din nou, persoane care să nu mai urce vreodată sau persoane care să nu coboare deloc. Tu ești cel/cea care decide cui îi permiți să urce și uneori pe cine dai afară din vagon. De obicei este destul de simplu, deoarece îi simți de prima dată și cel mai bine este să ai încredere în simțurile tale, ele nu te mint.

Tu cum te vezi după atâția ani? Regreți, nu regreți? Ești fericit/fericită?

Sursa foto: Andra Iliescu

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*