A venit, va veni, acum nici noi nu mai ştim ce vrea primăvara, cert este că nehotărârea ei ne produce o stare de astenie. Suntem obosiţi, ba ne e prea frig, ba prea cald, ba e prea multă lumină, ba e albă, ba e neagră. Este atât de uşor să simţim toate aceste lucruri şi să nu facem absolut nimic, să ne văităm doar, să nu mişcăm un deget ȋn a ȋntoarce „tot răul spre bine”.
Astenia poate că există sau nu, poate că suntem doar noi trezindu-ne dintr-o reverie. Nu putem apăsa pe stop, nu este atât de simplu, e o manetă de care trebuie să tragem, şi nu aşa, oricum, ci cu multă dorinţă şi străduinţă.
Te-ai ascultat vreodată când vorbeşti? Când vorbeşti despre tine şi aşa zisele probleme pe care le ai? Ai auzit sau ai văzut toată drama pe care o creezi ȋn jurul tău? Şi pentru ce faci asta, de ce? Esti conştient când o faci? E doar subconştientul activ când faci asta? Simţi energia din jurul tău? Simţi cum o schimbi pe a ta sau pe a celorlaţi?
Îţi spun că habar nu ai!
O problemă, un eveniment, un lucru pot fi expuse sub aceeaşi frază din mai multe perspective, sub diferite conjuncturi. Ȋnseamnă exact acelaşi lucru ȋn fiecare parte, diferenţa o faci tu şi energia pe care o expui. Poţi să-mi spui că eşti fericit, cu un glas ezitând sau poate ţipând, dar nu-i un ţipăt de fericire, ci de furie. Evident că nu te voi crede.
De câte ori iei ad literam ceea ce auzi şi de câte ori priveşti ȋn context şi substragi esenţa, valoarea de veridicitate? De câte ori empatizezi? Nu poţi simţi ceea ce simte celălalt, e diferit, ȋn mod evident, dar poţi duce o paralelă ȋn acea zonă, poţi ȋncerca să te poziţionezi pe acelaşi val, pe aceeași undă de energie.
Nu ai nevoie de cineva să te dezmorteşti din reverie, din această astenie care este prezentă ȋn mod constant. Trebuie doar să vrei asta şi totul va curge de la sine, va fi atât de uşor că nu-ţi va veni a crede. Ȋţi este frică de schimbare, dar nici nu ştii ce este dincolo, nici nu vrei să guşti, nici măcar atunci când nu ai absolut nimic de pierdut, ci poate doar de câştigat.
Ȋmbrăţişează ceea ce ţi s-a dat, şi nu uita că tot ceea ce ai este ca urmare a propriilor alegeri, nu a ales nimeni pentru tine. Fii responsabil pentru ceea ce eşti, ceea ce ai devenit. Eşti propria ta creaţie. Nu aştepta să primeşti, ci ia ceea ce vrei.
„Cere şi ţi se va da”? Nu ştiu cât de mult se poate aplica, dar mai degraba aş spune : Munceşte şi vei avea. Şi nu lua verbul a munci ad literam.
Sursa foto: flickr.com
