Interviu cu Mihai Tufă, românul care face ocolul pământului pe jos

Notă: Dacă vă mai aduceți aminte, acum ceva vreme am publicat un articol despre Mihai Tufă, un tânăr care face ocolul pământului… pe jos. Acum Simina Cernat i-a luat și un interviu prin care acesta ne-a dezvăluit foarte multe din ceea ce face și cum se simte în această călătorie lungă.

1. Cum a pornit ideea turului în jurul lumii, pe jos?

Ajunsesem aproape de un moment limită, în care aș fi luat o decizie pe care aș fi regretat-o, dacă există viață după… Atunci m-am întrebat cu adevărat ce aș vrea să fac înainte să mor. Și ăsta a fost răspunsul. Să merg pe jos, să fac fotografii.

2. Ce poți spune despre Mihai cel de dinaintea proiectului? Cum te-ai schimbat în aceste luni de când l-ai început?

Lucram ca fotograf la SiRA Studio, în Harrogate. Mediu extraordinar, cu oameni deosebiți de care mi-e dor. Doar că sufeream după o mare pierdere și nu mai reușeam să ies la lumină. M-am schimbat în sensul că îmi aduc aminte mai des să râd, să mă joc, să dansez, să gust, să simt, să mă uit în jur și să fiu fascinat de cât de frumoasă e lumea din jur.

3. Există vreo schimbare tacită pe care o speri în urma călătoriei, dincolo de faptul că vei fi un alt om și vei vedea lumea cu alți ochi?

Mi-aș dori foarte mult să nu încetez din a pune la îndoială cine sunt. Mereu. Asta e o schimbare pe care nu mi-o doresc. În rest, sunt deschis la orice și desenez des multe posibilități pentru un eventual „după ce voi fi terminat”. Dar prefer să nu fac asta prea mult. Îmi plac surprizele. Și apoi, cine a zis că voi reuși? Desigur, îmi doresc asta, dar rămâne de văzut.

4. De ce ai ales acest drum în schimbul unei cariere promițătoare pe care ai fi putut să o construiești?

O carieră promițătoare îmi pot construi oricând. Dumul ăsta nu l-aș fi putut face dacă aș fi avut o soție, un copil.

5. Acest proiect este o provocare imensă. Ești mândru de cum ai făcut față până acum?

Nu. Se putea mai bine. Mereu vreau mai mult.

6. Pentru unii a lua o pauză înseamnă a se destinde mergând puțin pe jos. Pentru tine e invers. Cum descrii acest fel de a trăi, în oglindă față de restul lumii?

Uneori ajung să văd prea mult și să simt prea mult, și de cele mai multe ori e prea mult „nou”. E copleșitor câteodată și simt că o iau razna, căci ajung la niște frenezii de gânduri, la niște conexiuni prea îndrăznețe. Prea mulți oameni, prea multe povești, prea multe experiențe într-un timp foarte scurt. Atunci iau o pauză mai îndelungată, de obicei am nevoie să fiu singur și să nu merg, să stau închis într-o cameră. Apoi o iau de la capăt.

7. Ai parcurs deja 2000 de km. Nu ai avut până acum nici un incident neplăcut cu autoritățile, dat fiind faptul că Europa este un continent plin de reguli stricte?

Deloc, nici nu s-a pus problema. Am mai fost trezit de poliție pe ici, pe colo, dar de fiecare dată, înțelegând ce fac, s-au oferit să mă ajute. Uneori chiar să mă ducă cu mașina „până mai în colo…”

8. Care este filosofia de viață care te-a împins să îți vezi visele împlinindu-se?

Curiozitatea. Ce ar fi dacă? De ce să nu fac asta? Încercarea. Și fascinația în fața posibilității. Dar nu a fost visul meu să am 26 de ani și să fiu pe drumul ăsta. Știi cum e, mereu ne dorim ce nu avem. Uneori simt că am totul acum, uneori simt că nu am de fapt nimic. Dar mă simt bogat și asta e ok.

9. Ai plecat la drum cu mult entuziasm. Ai trecut prin vreun moment care să te facă să te gândești să renunți?

Oho, cred că nu e zi în care să nu mă gândesc la asta. Nu cred că o să mă opresc din a mă întreba asta. Dar e ok, e și asta o plasă de siguranță, să știu că nu sunt blocat, că am opțiuni. Și e fain că numărul opțiunilor crește pe măsură ce merg mai mult.

10. Ce parte a lumii aștepți cu nerăbdare să o vezi? Care țară de pe glob ți-a trezit gustul pentru călătorie?

Niciuna. Nu sunt turist. Nu fac asta ca să văd locuri. Fac asta ca să fac fotografii cu ce-mi trece mie prin lume. Fac asta ca să văd cât pot să fac. Îmi împing niște limite, atâta tot.

11. Deși nu ai un job propriu-zis, lucrezi foarte mult la fotografiile făcute pe drum și la poveștile pe care le postezi pe site, atunci când nu mergi. Ai vreodată timp să te odihnești?

Am ajuns să mă odihnesc mult mai bine în zilele în care merg. De cele mai multe ori, când mă opresc undeva, la cineva, trebuie să mă văd cu destui oameni curioși. Nu pot să refuz pe nimeni. Și mult mai bine am ajuns să mă odihnesc la cort. Mă culc când vreau, mă trezesc când vreau. Când sunt la cineva sunt oameni de întâlnit, locuri de văzut, chestii de făcut, nu mai zic de munca la fotografii și la tot ce apare pe site, la theworldphototour.com

12. Cam câte kg cari și ce ai în bagajul care te va însoți în următorii 7 ani?

24,6 kilograme cântărește rucsacul. Fără apă sau mâncare. Lista e lungă și e vorba de echipament în principal – au intrat în rucsac cortul, sacul de dormit, salteaua și perna gonflabile, laptop-ul, camera foto, încărcătorul solar, adaptor universal pentru alimentare, oglindă de semnalizare, tablete de purificare a apei, brichetă Zippo, gaz, arzător, butelie de butan, veselă, tacâmuri, frânghii, scule SwissArmy și LeatherMan, lumină frontală, bară de magneziu, haine, haine, haine, șosete, ghete, două canistre, prosop, kit de prim ajutor, obiecte de igienă personală, busolă, telefon. Să mai zic? Ceva muzică, câteva scrisori și bilețele, pentru astea se găsește loc mereu, respectiv toate amintirile mele pe care sper să le duc cât mai departe și să nu le pierd pe drum, să nu uit. Dar dacă pun și tot suportul și toată atenția de care m-am bucurat până acum, nu mai simt nicio greutate în rucsac.

13. Nu îți este teamă de pericolele pe care le vei înfrunta, dat fiind că vei trece prin locuri care au reputație ca fiind periculoase, ca Africa?

Nu. Dacă mi-ar fi nu aș fi plecat? Ce ar putea să meargă rău? Să mor? Se putea întâmpla de atâtea ori și până acum. Se poate întâmpla oricui când trece strada, poți să mori și în somn, asta e!

14. Când te vei lovi de partea mai puțin frumoasă și generoasă a omului, vei scrie despre ea, sau preferi să privești doar partea bună a omului?

Nu pot să ascund nimic.

15. Cum plănuiești să îți duci mai departe călătoria, din moment ce resursele tale financiare s-au cam terminat?

Nu mai am bani de trei luni deja. Dar nu bani am mâncat în astea trei luni. Încerc să popularizez cât mai mult ceea ce fac prin intermediu site-ului theworldphototour.com, acolo se găsesc toate fotografiile și poveștile de până acum. Mă bazez deja pe donațiile pe care le primesc prin intermediul site-ului. Cei interesați mă pot ajuta acolo, cu sfaturi sau cu ce pot. Nu îmi place să vorbesc despre bani, dar ideea e să rămân pe drum și nu pe drumuri. Pe site se pot face donații și către trei fundații de caritate pe care le reprezint – WaterAID, British Heart Foundation și Fundația „Prințesa Margareta a României”.

16. Vrei să transmiți ceva celor ce vor să călătorească, dar nu au curaj?

Există oameni care vor și ar putea să călătorească dar singurul motiv pentru care nu o fac e lipsa curajului? Dacă da, le pot spune doar că oricine e capabil de mult mai mult decât își imaginează. Și în bine, și în rău. Important e să alegi în ce direcție să aplici surplusul ăla de energie pe care cu toții îl avem. Noi alegem să fim buni sau răi. Tot noi, în sinea noastră, suntem stăpâni pe viețile noastre. Nu poți trăi la infinit cu frica de viață, de ceea ce ne înconjură. Și da, să călătorească, să vadă lumea în toată splendoarea ei. Și să simtă și să înțeleagă cum se schimbă odată porniți într-o călătorie, oricât de lungă sau de scurtă ar fi. Degeaba te duci la capătul pământului dacă te întorci neschimbat.

Interviu realizat de Simina Cernat

Pentru a afla mai multe despre Mihai Tufă sau pentru a îl susține în această călătorie lungă, accesează http://theworldphototour.com/.

Related posts:

Interviu. Ana, studenta care face bani din Facebook: „Social media îi face pe oameni mai pasivi în lumea reală” Ocolul pământului… pe jos Regele Mihai a fost, este şi va fi (Istoria unui conducător – istoria întregului popor)(„Români cu care ne mândrim”) Iluzia ascensiunii sociale în romanul balzacian (Recenzie)