de Mihai Lazăr
România, o ţară ca oricare alta, afectată de cumplita criză, se confruntă de ani buni cu probleme economice. Dar de și mai mulţi ani, conducătorii noştri se confruntă cu promisiunea că nivelul de trai va creşte ca efect al reducerii aparatului bugetar, al liberalizării, al eliminării cheltuielilor nejustificate, al scăderii corupţiei, etc.
Poporul român, obişnuit cu alegerile parlamentare o dată la 4 ani, îşi întăreşte şi aşteptările tot la 4 ani, sperând că ceva se va schimba. Au fost alegeri şi niciun trimestru n-a trecut, că avem parte de circotecă pe marginea Parlamentului.
Numărul de parlamentari a crescut de la 471 la 588 la alegerile din decembrie 2012 (ne amintim rezultatele de la referendum privind numărul maxim al acestora). România are mai mulţi senatori şi deputaţi decât multe ţări cu populaţie mai mare, precum Franţa care are un număr de cetăţeni de 3 oei mai mare. Problema nu ar fi neapărat numărul lor, ci faptul ca ei chiar depăşesc numeric scaunele din sala de plen. Aşa dezorganizare…?
Trecem mai departe şi, uimiţi, aflăm că domnul Gigi Becali face parte din comisia juridică de la Camera Deputaţilor, deşi nu are studii superioare finalizate. Nimic în neregulă, votul românilor a decis – amin. Probleme apar atunci când domnul Becali devine deranjat de presă şi jigneşte o ziaristă după care declară: „A meritat să o fac tâmpită. Să se înveţe minte, eu o educ. Altă dată să nu mai vorbească cu bărbaţii”. De aici a pornit un nou scandal în presă care iar viza unul dintre reprezentanţii Parlamentului şi inclusiv al nostru, al cetăţenilor. Dar, ca o paranteză, eu îl văd pe domnul Becali apărând în public în două ipostaze: când ajută bisericile, credincioşii, oamenii săraci, ce mai… când face fapte bune şi atunci când se mai ceartă cu cineva, mai înjură pe cineva sau mai e vreun scandal legat de procese, justiţie, dreptate în general.
Dacă tot am adus vorba de justiţie, trebuie să menţionez şi super-imunitatea mult dezbătută prin mass-media. De parcă nu era de-ajuns haosul creat în puţinele zile de mandat, s-au mai gândit reprezentanţii noştri să-şi întărească imunitatea (oare de ce?) printr-un proiect de lege care presupune ca un parlamentar să fie arestat, percheziţionat sau reţinut numai după votul colegilor. Cum rămâne cu egalitatea în faţa legii? (retoric vorbind).
Pe lângă toate acestea, se mai face şi un scenariu politic (nerealizabil, din punctul meu de vedere) care presupune comasarea alegerilor, scurtarea mandatului preşedintelui şi tot felul de artificii care mai de care mai benefice pentru populaţie şi pentru interesul naţional. Deoarece consider nerealizabil acest scenariu nu am să îl dezbat, dar am să amintesc o declaraţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea: „Sunt de acord să-şi dea demisia toţi parlamentarii care au intrat fraudulos, fără să ia 50% plus unu din voturi. Toţi aceşti oameni să-şi dea demisia, şi atunci Parlamentul ar intra în limitele bunului-simţ şi ale normalităţii”. Păi cum vine asta? Preşedintele unei camere ne spune că Parlamentul nu este în limitele bunului-simţ şi al normalităţii? Ne mai spune că avem mandate obţinute fraudulos? Şi, dacă domnul Zgonea nu ar fi de acord ca acei parlamentari să-şi dea demisia, ce facem?
Una peste alta, nici ianuarie nu a trecut şi uite că avem parte numai de scandaluri care au ca subiect principal Parlamentul României. Nu ştiu în ce măsură au fost şi vor fi satisfăcute aşteptările celor care au votat luna trecută. Clasa politică din România, în loc să meargă spre mai bine, continuă să dezvolte aceeaşi imagine şifonată.
Sursa foto: wikimedia.org
Notă: Acest articol prezintă opinia autorului. GEN90 încurajează exprimarea liberă a opiniilor, indiferent de ideologia politică.
