Din perspectiva unui fan înrăit al lui Tolkien, a vedea filmul The Hobbit a fost o experiență interesantă. O cunoaștere foarte bună a cărților – chiar și Unfinished Tales – dar și a trilogiei Lord of The Rings – inclusiv coloana sonoră – au servit foarte bine pentru a putea răspunde întrebărilor din articolul de dinaintea lansării.
Acțiunea începe în exact același moment în care începe și trilogia anterioară. Aniversarea celor doi Baggins în care Inelul ajunge la Frodo. Este prima legătură între cele două filme și, cu puțină atenție, se pot observa detalii minore menite să facă această legătură cât mai trainică posibil. E ca și cum cele două începuturi de film se petrec chiar în aceeași zi, la câteva ore distanță.
Această împletire între cele două filme este asigurată și de amestecarea unor secvențe din coloana sonoră a Lord of the Ring în coloana sonoră actuală; note puțin deplasate, linii melodice similare sau chiar secvențe întregi împletite armonios cu pasaje noi ale lui Howard Shore.
Deși cartea este scurtă, filmul este doar prima parte a trilogiei. Pentru a face acest lucru fezabil a fost necesară introducerea de pasaje noi. Totuși, spre deosebire de trilogia Inelului, secvențele introduse aici sunt integral din scrierile lui Tolkien, fără modificări supărător de mari. Secvențe din anexele din Lord of the Rings și Sillmarillion se împletesc armonios cu povestea, par a fi parte integrală din cartea după care a fost făcut filmul.
Unele pasaje din carte sunt reproduse integral și fidel în film: mult cunoscutul «In a hole in the ground there lived a hobbit» cât și secvențe ce dădeau cărții aura de roman pentru copii. Nu le voi expune pentru că aș strica farmecul filmului – chiar merită văzute.
Desigur, au fost și secvențe negative. Luptele sunt lungite artificial și țin destul de mult. Sunt multe vederi panoramice ce consumă o parte din film. Dar, cel mai mult mi s-a părut ciudat faptul ca filmul s-a terminat puțin mai târziu decât momentul la care mă așteptam eu. Practic, s-a cam trecut de jumătatea cărții ceea ce este atât o veste bună cât și una proastă.
Vestea proastă este că întrebările din articolul anterior rămân valabile și pentru celelalte filme. Tot mai sunt necesare pasaje suplimentare, încă mai este posibil să se introducă secvențe noi ce se îndepărtează de canon.
Vestea bună este că șansele ca secvențe din carte să lipsească sunt minime. De fapt, doar două pasaje ar mai putea lipsi, nefiind direct legate de scopul călătoriei și fiind oarecum similare cu două secvențe ce nu au ajuns în The Lord of the Rings, deși ar fi trebuit, într-o ecranizare fidelă trilogiei.
În ansamblu, ecranizarea este reușită și satisface majoritatea fanilor. Chiar recomand să mergeți să-l vedeți, nu veți regreta. Iar dacă tot nu sunteți convinși, va recomand finalul:
Mihai Maruseac
Sursa foto: wikimedia.org
