de Alex Szollo
Frica vinde bine. O spun cu toată convingerea, pentru că înțeleg fenomenul fricii. Este o emoție eminamente universală, de care absolut nicio ființă umană nu este scutită. Vorbeam în articolul anterior despre Halloween, o sărbătoare occidentală care începe să câștige popularitate tot mai mare pe meleagurile noastre, și spuneam că, la suprafață, Halloweenul este prin excelență o sărbătoare comercială. Dacă luăm cele trei cuvinte cu care-am deschis acest al doilea articol din trilogia mea dedicată acestei sărbători care are ceva aparte, după părerea mea, vom înțelege de ce Halloweenul a ajuns să fie considerat extrem de mercantil și poate chiar superficial.
Americanii spun oricui îi ascultă că sunt cea mai puternică națiune de pe pământ. Deși sunt tineri din punct de vedere istoric (238 de anișori), au reușit într-un timp foarte scurt să se impună drept o mare putere mondială. Cum? Ei bine, oamenii ăștia par că au găsit combinația perfectă de idealism și pragmatism, cel puțin în unele aspecte ale felului în care privesc viața. Sunt experți în a face trafic cu idei. Astfel, e normal că au descoperit căi de-a monetiza o emoție universală precum frica. Nu mai e de multă vreme un secret că genul horror este unul din cele mai semnificative genuri de film peste ocean, de la filmele cu monștri ale celebrei case de producție Universal, din anii ’40, la seriale precum American Horror Story sau The Walking Dead de azi. S-a ajuns chiar la versiuni mai puțin aplecate spre ceea ce americanii numesc „gore”(secvențele violente sau „scârboase” ale filmelor horror) ale unor figuri celebrisime precum vampirii, pentru a fi pe placul publicului mai tânăr (vezi The Vampire Diaries sau The Originals, și nu, nu vorbesc și despre cealaltă serie…mwahahaha!). Monștrii din filmele horror americane par anume croiți pentru a fi ideali drept costumații de Halloween. Măști, accesorii (mănușa tăioasă a lui Freddy Krueger din Nightmare on Elm Street sau maceta lui Jason Vorhees, killerul cu mască de hochei din Friday the 13th), toate sunt create parcă pentru a face parte din costumele tipice pentru această perioadă. Însuși Ozzy Osbourne remarca la un moment dat că lumea plătește o grămadă de bani pe bilete la cinema ca să se sperie, ceea ce l-a și inspirat pe muzicianul care înainte cânta blues, să se încumete să-ncerce o abordare similară în muzică, fiind ulterior creditat drept „Nașul heavy-metalului”. Așadar, se vede limpede de ce Halloweenul poate fi considerat o sărbătoare comercială, reușind cu brio să exploateze frica în scop mercantil. Mulți îl văd ca pe o glorificare a fricii, însă, în urmarea acestui al doilea articol din „trilogia Halloweenului” am să încerc să vă argumentez de ce și cum poate fi văzută această sărbătoare bizară drept una benefică pentru spirit.
Sursa: Wikimedia.org
