M-am născut în dimineață aceasta cu aceeași durere sufletească cu care se nasc toți ținerii. M-am scurs ușor din pat și m-am așezat în bolul din față calculatorului pentru a îmi uni afluenții cu cei ai e-mailului meu.
Rutină! Rutină! Rutină!
Ce se mai aude cu vânturile tale de vest? Dar cu pasurile și trecătorile tale? Cum e acolo sus cu relieful tău glaciar? Eu mă mulțumesc cu un relief vulcanic. Ce n-aș da să fiu și eu unul dintre circurile tale de gheață.Dar să ne aducem cu picioarele pe pământ.
Cel mai bine ar fi să vorbim despre Platforma Est-Europeană sau haide mai bine să lăsăm geografia și să ne interesem de ceea ce se întâmplă cu adevărat cu tine. Să fim interesaţi de ceea ce se întâmplă cu mine, cu noi sau cu ceilalți nici nu mai suflu o vorbă. Suntem cu toții afundați în energizante cu cocaină, în țigări cianurate și în iarbă legală de la Spice Shop-ul din colț.
Hai la mare! Hai la party! Hai în Vamă! Hai la munte! Hai oriunde doar să nu stăm serioși! Hai să ne dăm capătul în aceeași sticlă Pet de Bergenbier, Ciucaş sau oricare alt brand popular printre noi ținerii plini de probleme.
Cum suntem? Ce suntem? Ce ne-a mai rămas? Generaţia „Tânăr și neliniştit”, asta suntem.
Suntem o generaţie problematică, complexată, insuficientă, porniţi pe distracţie şi atitudinea YOLO ( you only live once). Totul este posibil și imposibil, dar când imposibilul devine posibil într-o țară cu atâtea restricții, eu spun că ar trebui să apară niște semne de întrebare, nu de natură politică, ci de natură omenească. Politica, sociologia, medicina și psihologia nu mai există când vine vorba de ceea ce se întâmplă cu adevărat cu tine. Astăzi nu ai prieteni, astăzi prietenii pe care nu îi ai nu mai au demult prieteni.
Profit? Materialism? Prostie? Ipocrizie? Patetic puzzle, ce să spun? Fetele își întrețin prietenii, îi plimbă cu mașina și într-un final când pleacă, pleacă cu tot cu bunurile și aproape toată inima lor. Ce fac fetele? Sunt tinere și tranchilizant de neliniștite. Ce semnificație are sintagma anterioară? Prea trivial pentru a fi explicată, e de la sine înțeles.
Ce contează?
Să ai o reputație foarte normală sau să te știe lumea de bine, să te bârfească lumea sau să fii popular. Să ai o poreclă impunătoare și să fii drăguț. Oamenii normali vor să fie anormali și invers. O generație de degenerați ce generează o atitudine generală. Iar ceilalti nu sunt originali. Aceeași gașcă numeroasă de „redbull-izaţi” care se cunosc între ei, fac schimb de ilicitaţi între ei, se combină ,se ceartă, se înjură etc etc. Cât de neliniștită este situația? Este tristă și veselă în acelaşi timp. Este o dramă sau o comedie, combinată cu acțiune permanentă. Este o anume forfotă generală. În cazul în care credeai că ai trecut de grădiniţă şi regulile de acolo nu se mai aplică IRL ( in real life), te înşeli, generaţia noastră este Grădiniță Reloaded.
Vrei să fii diferit? Crede-mă, nu ești. Toți suntem la fel, toţi căutăm aceleași plăceri de aceeași natură, toți suferim, toți ne prefacem că iubim și că suntem iubiți.
Schizofrenie precoce, paranoia,anorexie, anxietate, bulimie, gastrită, ulcer, cancer, nu prea ne pasă. Ție îți păsa? Mie îmi păsa? Lor le păsa? Nu, toxicitate maximă, domnule doctor. Stinge-ți țigara și dă următorul diagnostic. Cred că toxinfectie de fițe ,de droguri și prostie.
Care este leacul? Nici măcar generația următoare. Ce să mai vrem să fim salvați când nu mai avem cu ce să ne distrăm? Leacul este prea cumplit. „Toată lumea la dezintoxicare!” ar suna ca un fel de Hitler al mileniului nostru zicând „Hai la gazare!”.
Nimeni nu este scutit de boală, de adicție, de obsesie, frică sau de propriul întuneric. Cu toți ne facem visuri deșarte. Ne pierdem într-o singură melodie o săptămâna întreagă din cauza unui singur vers care ne reprezintă disperarea post-adolescentină.
Cât o să mai trăiască Generaţia „YOLO”? Doar o dată.
Ana-Maria Gheorghe
Sursa foto: wikimedia.org
Lasand la o parte delirul cuvintelor, nu pot sa nu observ cum incerci sa generalizezi “temperatura sociala” a mediilor particulare cu care, probabil, ai tu contact.
Nu neg ca generatia noastra are si multi “bolnavi”, poate prea multi, dar sa nu absolutizam.
Tu dai o sentinta cu care nu pot fi de acord, aceea ca am fi blocati in “ce se vede”, adica in materialism si in scopuri mici si imediate, trecatoare si meschine. Asa a fost din totdeauna cu majoritatea oamenilor care s-au perindat pe Pamant (poate nu la aceeasi intensitate si de la o varsta asa frageda ca acum).
Dar cei care sunt sensibili si la “esente”, adica la “etern” exista in continuare si nu raman captivi in prezentul continuu pe care-l descrii. Tine de cat vrei sa investesti in tine: daca te limitezi la a fi doar un produs al contextului din care faci parte, iti meriti soarta.