Originalitatea nu este neapărat cea mai importantă calitate a poporului român, dar cu siguranţă, copiii zilelor noastre se pricep la ceva – suntem generaţia copy/paste. Îşi au loc atunci acuzele de plagiat aduse unui reprezentant al unui popor format din oameni care sunt atât de obişnuiţi să preia idei în loc să gândească, doar fiindcă le este lene, nu fiindcă nu s-ar descurca foarte bine şi singuri?
Plagiatul se încurajează în şcoli. Aceasta nu este o afirmaţie aiurită, menită să creeze senzaţionalul, ci este o realitate ce poate deranja pe unii, dar asta nu o face mai puţin adevărată. Faptul că se copiază teme de pe Wikipedia, fără a fi schimbat vreun cuvânt, iar elevii primesc note pentru asta, nu ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă?
Încă din gimnaziu, copiii primesc drept teme eseuri care pot fi găsite imediat printr-o simplă căutare pe internet. Copilul se bucură că poate să îşi facă tema în două minute, iar dacă profesorul nu pare deranjat de tema copilului, acesta va face acelaşi lucru, intrându-i în cele din urmă în obicei, devenind stupid să încerci să gândeşti de unul singur.
Nu pot arăta cu degetul o persoană, fiindcă vina acestei situaţii aparţine multor părţi; cert este că aceasta este realitatea zilelor noastre şi după generaţia copiilor care aveau temele de pe clopotel.ro, acum totul poate fi găsit pe wikipedia. Ar fi bine dacă infantul ar citi ceea ce trage la imprimantă, în câteva secunde, dar singurul efort este de a da copy şi paste. Ceea ce este însă cel mai rău este că informaţiile găsite acolo nu sunt şi adevărate în unele cazuri.
Internetul, site-urile care oferă informaţii importante în câteva secunde sunt asemenea fast-food-urilor. Sunt bune datorită rapidităţii, dar nu sunt sănătoase, sunt un substitut al mâncărurilor adevărate, nu au nicio calitate nutritivă.
O informaţie trebuie căutată în surse sigure, de încredere, trebuie făcută o mică cercetare şi abia apoi poţi crea o imagine de ansamblu, incompletă, dar mai apropiată de adevăr. Informaţiile vor străbate filtrul personal şi poţi reţine astfel o groază fără a te chinui să înveţi. Asemenea hranei sănătoase, ai parte de numeroase beneficii când te obişnuieşti să „consumi” informaţie de calitate.
Problema pare să fie soluţionată abia în mediul universitar; cel puţin în unele facultăţi din România, plagiatul este considerat o infracţiune şi există sancţiuni pentru copierea unui text fără a da sursele prin formele de citare recunoscute de Academia Română (Oxford şi Harvard). Din păcate, mediul universitar nu este pentru oricine şi mai presus de asta, după 12 ani, copiatul dispare greu din obiceiurile elevilor. Nu este de mirare că oamenii din fruntea statului sunt acuzaţi de plagiat, dar ar trebui să ne uităm în jur şi să încercăm să facem o schimbare înainte ca verbul „a plagia” să devină atributul diplomelor de licenţă/doctorat şi sinonimul eseurilor.
Ariadna Drăgolici
Ilustrații de Cristina Stan
