de Alex Szollo
Ca să fiu complet sincer, dacă e vorba să aleg între filmele horror și romanele de același gen, voi merge pe varianta a doua. Îmi place mult mai mult să simt fiorii pe șira spinării în mod subtil, doar cu ajutorul cuvintelor. Cam oricine poate speria cu imagini și sunete, cel puțin în ziua de azi. Cuvintele, după mine, sunt arme mult mai puternice, sentimentul de frică fiind receptat mult mai bine dacă scriitorul are abilitatea de-a se juca așa cum trebuie cu ele.
Voi vorbi în cele ce urmează despre unul dintre puținele filme horror care mi-au plăcut în mod deosebit. Este vorba despre remake-ul din 2010 al filmului clasic din 1941, The Wolfman, care îl avea în rol principal pe celebrul actor de filme horror Lon Chaney.
Filmul lui Joe Johnston se concentrează pe povestea actorului shakespearian Lawrence Talbot, interpretat de Benicio del Toro, care se întoarce la moșia tatălui său, un Anthony Hopkins excelent, după ce logodnica fratelui său, Benm îl anunță de dispariția misterioasă a acestuia. Talbot descoperă că fratele său fusese sfârtecat de o creatură misterioasă și găsește printre lucrurile sale un medalion țigănesc misterios. De-aici urmează o poveste clasică, victoriană, ca-n Dracula al lui Coppola, cu vârcolaci, blesteme, țigani (o Geraldine Chaplin, da, acel Chaplin, excepțională, ce vorbește puțin românește), și atmosfera englezească tipică.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la acest film, pe lângă jocul de maestru al lui Sir Anthony Hopkins, este faptul că scare factorul, cum zic englezii, nu se află neapărat în scenele în care vârcolacii atacă și sfârtecă (deși nu sunt nici ele pentru cei slabi de înger). Nu, aici atmosfera apăsătoare, mohorâtă, te face să simți un frison pe spinare, pentru ca scenele „de atac” să te lovească în plină figură.
Nu e un gorefest pur, dar e extrem de bine realizat, echilibrat, sumbru și stilat. E departe de ceea ce trece azi printre adolescenți drept poveste cu vârcolaci. E un clasic refăcut pentru o nouă generație, cu cea mai bună luptă între monștri pe care-am avut ocazia s-o văd.
Pentru amatorii de povești cu iz gotic, pentru cei care vor să vadă o versiune adusă la zi a primei povești hollywoodiene cunoscute cu oameni-lupi, The Wolfman este ideal.
A se vedea cu luminile aprinse.
Sursa foto: Facebook
