Puterea lui „NU”: nimeni nu are dreptul să o răpească!

Distribuie!

de Violeta Dobre

Sunt anumite subiecte delicate, despre care, orice ai scrie nu acoperi adevărata problemă în deplinătatea ei şi rişti să provoci comentarii critice de la cei care interpretează cumva greşit ceea ce ai spus sau care au o altă părere decât tine.

Acum două zile, o jurnalistă a fost violată în plină zi, şi cum cazul a fost mediatizat, românii au început să vorbească iar despre problema asta – pentru că se pare că nu putem să conştientizăm un rău decât atunci când o infimă parte din el este făcut public. Iar apoi, după ce lucrurile se potolesc, ne cufundăm iar într-o uitare, închidem ochii, până la următoarea mediatizare şi tot aşa...

Problema reală nu e că trecătorii şi-au întors privirea, deşi acest fapt te face să te întrebi destule despre umanitate, răul e vechi de când lumea, ci anume violul: a agresa astfel o altă fiinţă, a îi fura demnitatea, într-un raport al forţelor în care înjoseşti pe cineva mai slab.

Sute, mii de oameni (femei, bărbaţi, copii, bătrâni) sunt astfel abuzaţi în întreaga lume, şi asta te face să te întrebi dacă să scrii despre puterea unui „NU”, să militezi împotriva acestor acte, are vreun rost; dacă nu cumva nu contează cazurile în care agresorii sunt prinşi, pentru că încă o sută ca ei pândesc în întuneric; dacă se va sfârşi vreodată să fie nevoie să ne învăţăm femeile să nu fie violate, să nu se plimbe singure prin locuri periculoase, să nu se îmbrace provocator; dacă va exista o zi în care nu ne vom mai teme pentru copiii noştri atunci când încep să se plimbe singuri, dacă vom aştepta să se întoarcă acasă la orele târzii cu inima strânsă, rugându-ne să nu fi păţit nimic, să nu fie ei la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit. Ne pare rău când auzim de alte victime, dar uităm în următoarea secundă. Pentru ei, copiii, soţiile, părinţii noştri, vrem o lume în care siguranţa fiecăruia să nu fie o utopie .

Cum poţi să tai din rădăcină un astfel de rău suferit de milioane de oameni din întreaga lume, şi nu mă refer doar la viol, ci şi alte forme de abuz fizic sau psihic? Insist asupra acestui cuvânt, „oameni”. Lupta nu trebuie să se ducă împotriva tuturor bărbaţilor, nu trebuie acuzată societatea patriarhală, trebuie să luptăm împotriva acelora care sunt capabili de astfel de crime. Da, chiar dacă victima unui viol supravieţuieşte, actul e o crimă împotriva integrităţii, demnităţii umane, a dreptului nostru fundamental de a spune „NU”.

„NU”....Asta ar trebui să ne învăţăm. Puterea acestui cuvânt, când vine vorba de o invitaţie sexuală, obligaţia morală a fiecăruia dintre noi de a respecta acest cuvânt. „NU” ar trebui să strige toate femeile, fără să le fie teamă că vor fi răpite de pe stradă, abuzate, şi nimeni nu le sare în ajutor.

NU, nu mai vrem să ne fie teamă să mergem pe stradă la miezul nopţii singure sau să ne fie ruşine de corpul nostru şi de ce haine l-ar putea dezvălui. Ne-am săturat să fim considerate ca fiind vinovate de fiecare dată când avem curajul să cerem dreptatea. Ne-am săturat să fim tratate ca obiecte.

În loc să învăţăm oamenii ce să facă pentru a nu fi victimele unui viol, trebuie să îi învăţăm să nu violeze. Să accentuăm că este dreptul fiecăruia de a spune „NU”.  Dar întotdeauna am fost o idealistă care crede în toleranţă şi în puterea noastră, ca fiinţe raţionale, de a ne situa dincolo de astfel de acte.

Bineînţeles, mecanismele care conduc la a înfăptui un act precum violul sunt mult mai complicate, nu poţi învăţa un om cu astfel de dorinţe să şi le înfrâneze, putem doar să prindem cât mai mulţi şi să nu mai permitem să fie atât de uşor să scape de pedeapsă. De dragul umanităţii, în general,  şi al tuturor persoanelor pe care le iubim, în special.

Sursa foto: Facebook

Taguri

Arhiva