Filmul de vineri: Medianeras (Sidewalls) în regia lui Gustavo Taretto, sau Where’s Wally?

Distribuie!

de Manuela Dospina

Recunosc că am o afinitate profundă pentru filmul spaniol în general, dar când vine vorba de Medianeras, aș da orice complexitate de film pentru el.

Cine e Wally/Waldo? E un caracter ficțional dintr-o serie de cărțulii ilustrate pentru copii, dar nu orice soi de cărțulie, căci toți cititorii pornesc în căutarea lui Wally, ascuns într-o mulțime întreagă de oameni, ce  poartă combinația de culori a hainelor acestuia. Wally poartă mereu o bluza alb cu roșu în dungi, o căciuliță și ochelari, dar e greu e să-l găsești printre atâtea similitudini de nuanțe

Ei bine, de ce vi l-am prezentat pe Wally? Wally este de negăsit pentru Mariana (Pilar Lopez de Ayala), atât în cartea ei, ce o vede mult mai importantă decât oricare alta, cât și în viața acesteia trăită în Buenos Aires. Martin (Javier Drolas) caută la rândul lui pe cineva, dar de multe ori e incertă balanța dintre ceea ce-și dorește acesta și ce reușește până la urma să obțină.

Mariana și Martin locuiesc în același bloc, dar nu s-au întâlnit niciodată. Sunt conectați la internet și la activitățile lumești ce-i țintuiesc pe loc, de cele mai multe ori. Aceștia își conștientizează monotonia în care trăiesc și veți vedea că reușesc chiar să creeze niște monologuri ușor sentimentalizate, dar bine puse în paralel cu orașul și locurile cele mai nebăgate în seamă dintr-un oraș.

Așadar, când Mariana va intra într-un magazin, Martin va ieși din el, când ea se va urca în autobuz, el va coborî, e practic o oglindire  repetitivă, un plus și un minus ce se desfășoară în paralel. Orașul e cel care-i apropie, dar și cel care-i desparte cel mai mult. Există și momente de perfectă sincronizare, în care amândoi ascultă aceeași piesă, dar și când sparg amândoi un perete datorită luminii insuficiente din cameră.

În orice caz, e un film ce încheagă foarte bine societate modernă tehnologizată ce dezvoltă false așteptări  cu privire la modul în care lucrurile ar trebui să fie și confruntarea lor în viața reală, ce până la urmă dezamăgește. „These dates are like McDonalds combos. They look larger and more delicious in the photographs. Every time I go on a date, I suffer from the same deception as with a Big Mac”, afirmă Martin după o întâlnire stabilită pe chat.

Internetul ne permite să înfrumusețăm ceea ce suntem cu adevărat, până la un moment dat, când imaginea va deveni mai mult virtuală și mai puțin reală. Se va ajunge atât de departe, încât toți ne vom focusa pe crearea identității online și percepția idealizată pe care vrem s-o aibă alții despre noi. Ne vom cosmetiza constant, chiar din oră în oră. Vom ajunge niște caractere online cu vieți online, uitând să trăim cu adevărat.

Gustavo Taretto semnalează problema internetului, dar și ludicul prezent și musai dintr-un posibil început de dragoste.

Vă las cu soundtrackul filmului și vă urez vizionare plăcută!

Foto: Screenshot din film

Taguri

Arhiva