Suntem cu toţii conştienţi de amploarea pe care a luat-o “fenomenul” Facebook, referindu-ne aici la popularitatea reţelei, sporirea continuă a numărului de utilizatori sau posibilităţile avansate de a distribui conţinut de orice gen (articole, fotografii, video etc.).
Cu toate astea, se poate constata şi un aspect îngrijorător: tinerii de vârste tot mai mici petrec timp tot mai mult pe Facebook, mulţi dintre ei fără un scop real. Deşi încerci să îţi triezi prietenii, lăsându-i doar pe cei care au într-adevăr de spus ceva ce te interesează, tot se găseşte unul, cel puţin, care distribuie conţinut absurd pentru tine, de genul “citatelor celebre”. Vedem adolescenţi sau chiar copii, care deşi au grave probleme de educaţie (în măsura în care se poate vorbi de aşa ceva la vârsta lor), sunt foarte “activi social”, distribuind manele sau comentând la pozele persoanelor de aceeaşi vârstă de sex opus: “ce frumoasă ieşti” sau “î-mi place poza ta”.
Trecând însă peste acest aspect mai puţin plăcut, Facebook-ul poate fi folosit în multe scopuri pozitive. Abonarea la diferite pagini, precum cea a formaţiei preferate, a echipei favorite sau a unor organizaţii non-guvernamentale pot face din accesarea reţelei sociale un prilej de relaxare sau chiar de informare. De asemenea, se practică din ce în ce mai des crearea de grupuri care includ colectivul unei clase de liceu sau al unui an de facultate, comunicarea între membrii grupului sau schimbul de materiale făcându-se astfel mult mai uşor. Nu în ultimul rând, prin intermediul Facebook-ului îţi poţi regăsi foşti colegi, cunoştinţe sau chiar rude mai mult sau mai puţin apropiate.
În concluzie, cred că utilitatea reţelei sociale poate fi folositoare sau dăunătoare în funcţie de modul în care ştii să îţi gestionezi activităţile aferente. Cu toate astea, cred că numărul celor care nu fac nimic pe Facebook este net superior celor ce obţin reale foloase de pe urma accesării acestei reţele sociale.
Emilian Voaideş
