Acum câteva săptămâni a apărut premiera, în România, a filmului Marele Gatsby. Pentru cei care nu ştiu, filmul îi are în prim-plan pe Leonardo DiCaprio (Jay Gatsby), Carey Mulligan (Daisy Buchanan) şi Tobey Maguire (Nick Carraway). Acţiunea are loc în Epoca de Aur şi are în centru relaţia dintre Jay Gatsby şi Daisy, povestea lor fiind relatată de Nick.
Coloana sonoră, bineînţeles, în mare parte şi ea dramatică, a avut cântece ale unor interpreţi precum Lana Del Rey şi Jack White (pentru cei curioşi, cântecele se găsesc şi pe Youtube).Filmul a fost interesant, deşi are o notă destul de mică pe IMDb şi a primit şi câteva review-uri negative. Te ţine cu sufletul la gură până la final şi cum orice dramă este bună dacă este un pic overdramatised, şi în cazul acesta regula a fost confirmată. Este întreţesută bogaţia acelei perioade, petrecerile constante şi contextul în care a avut loc acţiunea cu relaţia dintre cei doi protagonişti, dragostea şi eforturile pe care Gatsby le-a făcut pentru a o aduce înapoi pe Daisy şi refuzul acestuia de a trece peste această iubire.
La început, asocierea melodiilor lui Jay-Z cu anii ’20 este oarecum nefericită, dar filmul şi-a revenit pe parcus. De asemenea, petrecerile, oricât de bogaţi erau oamenii în anii ’20 (pentru că slavă Domnului, erau!), mi s-au părut un pic exagerate pentru acei ani. Intercalarea continuă dintre povestirea lui Nick, aflat în sanatoriu, şi cursul acţiunii nu este nici aceasta necesară.
Nu este o mare diferenţă între 2D şi 3D, pentru că nu există efecte care să îţi taie respiraţia în 3D. Deci, pentru cei care vor să economisească puţini bani, nu pierd nimic (asta daca nu doresc să îl vadă pe DiCaprio în varianta tridimensională).
Câteva mici diferenţe între film şi carte sunt faptul că Nick Carraway nu este închis într-un sanatoriu, iar în carte el are o relaţie cu prietena lui Daisy, Jordan Baker, dar în film, această relaţie nu a existat (probabil dacă ar fi fost, nu aş mai fi ajuns în noaptea respectiva acasă). La sfârşit, în carte nu este menţionată încercarea lui Daisy de a-l suna pe Gatsby, deşi în film ea sună şi prinde firul ocupat. Mai există câteva mici diferenţe, care nu merită, însă, să fie menţionate aici. Oricum acestea nu au afectat foarte mult şirul acţiunii, ci poate puţin, percepţia despre personaje.
În concluzie, filmul îşi merită banii, subiectul este bun, acţiunea este bine înlănţuită, nu există omisiuni care să afecteze cursul acţiunii principale şi muzica este bună, dar vă las pe voi să decideţi dacă am sau nu dreptate.
