În orice liceu, se pot observa grupuri diverse, formate în funcţie de preferinţe comune şi un anume mod de a privi lumea, la vârsta când acest mod înseamnă descoperire de sine. Filmele americane, prin clişeele lor, înfăţişează scena liceului, ca pe un teritoriu cu graniţe bine definite, în care membrii unui grup se ghidează după ideea de „noi contra lor”, iar sentimentul de apartenenţă la grup este unul puternic. Însă, realitatea este nuanţată, în realitate nu există clar grupuri deja formate, teritorii clare, e vorba de alegerea fiecărui tânăr de a aparţine undeva unde se simte bine, unde poate evolua şi găsi susţinere din partea celorlalţi.
Ce ne prezintă aceste stereotipuri, atât de mediatizate în filme, seriale, şi cărţi pentru adolescenţi?
Popularii, adevărate vedete pe scena liceului. Ei sunt creatori de tendinţe, sunt invidiaţi, dar si admiraţi de către ceilalţi. Clişeele ne spun că sunt încrezuţi, cu un anume complex de superioritate şi o înclinaţie către a face glume pe seama celor mai slabi. În realitate, dacă intri în orice liceu, ai putea întâlni doar nişte tineri care vor să se simtă implicaţi în ceea ce se întâmplă în jurul lor, care nu pot sta pe margine, ei trebuie să fie acolo, în centrul terenului de sport, şi să joace. Au nevoie de comunicare, iar pauzele în care ies la o ţigară le satisfac această nevoie.
Tocilarii, acei tineri inteligenţi, care întotdeauna stau într-un grup al lor, unit, şi fac parte din diverse cluburi, asociaţii. În realitate, dincolo de porţile liceului, adeseori tocilarii stau singuri, cu caietele şi lecţiile lor, ori căutând cărţi la bibliotecă. În realitate, nu sunt acele persoane timide şi plictisitoare, ştiu să se distreze, dar distracţia pentru ei nu implică neapărat acţiune, adrenalină.
Rebelii, adolescenţii care refuză să fie încadraţi într-un anumit grup, să urmeze tendinţe, paşii altora. De obicei, sunt înfăţisaţi având şi un aspect diferit, care să se potrivească cu personalitatea lor. Motociclete, tatuaje, muzică rock şi o anumită indiferenţă în felul în care păşesc, solitari. În realitate, sunt doar nişte tineri care au ceva anume, ce îi diferenţiază, dar asta nu îi face să se îndepărteze de ceilalţi, ori să se izoleze.
Bătăuşii, „golanii”, sunt şi ei pe terenul de sport, tineri care trebuie să descopere că nu violenţa este răspunsul pe care îl caută. În realitate, sunt doar nişte tineri speriaţi, care au nevoie ca cineva să îi îndrume pe calea cea bună.
În realitate, linia terenului de sport nu este o barieră, terenul aparţine tuturor. Iar noi, ca persoane, suntem mult mai mult decât preferinţele şi grupul din care facem parte.
Violeta Dobre
Sursa foto: wikimedia.org
Pacat ca ai scris atat de putin despre acest subiect. 🙁
Felicitări pentru articolul scris într-un mod jalnic care exprimă un punct de vedere fals, tâmpit de optimist şi care nu are nicio legătură cu realitatea.
Amice, relaxeaza-te, detaliaza-ti putin critica, scrie si tu un articol – de ce nu – daca ai ceva de spus. Telegrafic putem critica cu totii la fel de bine cum putem darma castele de nisip fara sa punem nimic in loc.
Articolul este incomplet ! O blamez pe Violeta că a lăsat așa ceva incomplet… trebuia să continue ideea aceasta. Sper că va apărea partea a 2-a.
În rest comentariul la care ai dat tu reply este dat de o persoană… care vede doar cu ochii săi adevărul. La nici 20 de ani ai niște opinii extrem de pertinente.