E sfârșitul lunii și domnul Ionescu așteaptă să-și ridice salariul. Pentru toți ceilalți este zi de cumpărături, de plimbat, de ieșit în oraș, însă, pentru el, drumul care duce spre cârciumă este bătătorit și arhicunoscut. Familia îl așteaptă acasă cu teamă, pentru că același scenariu se repetă de ani întregi. Întotdeauna se oprește la birt și bea, crezând că uită de toate, apoi se îndreaptă spre casă pe șapte cărări, poticnindu-se adesea în câte un șanț. Copiii privesc cu teamă la ușă, le e frică să plece, afară e frig și nu au unde să se ducă. Știu că în curând scandalurile vor începe din nou și întotdeauna ei vor fi considerați vinovați și bătuți. Mama lor suferă în tăcere de atâția ani și nu s-a gândit niciodată că ar avea vreo scăpare. Frica i-a intrat până în adâncul oaselor și i-a paralizat orice urmă de voință.
Din păcate, acesta este scenariul multor familii, iar victimele sunt oameni din jurul nostru: prieteni, cunoscuți, persoane pe care le-am fi considerat fericite și împlinite. Statisticile sunt îngrijorătoare. În ultimul an, în România, peste 1000 de femei au depus cereri de protecție, iar peste 100 au fost ucise de către un membru al familiei. Aceste cifre reprezintă statisticile oficiale în privința femeilor care și-au depășit teama și au cerut ajutorul, dar numărul victimelor reale este mult mai mare. De cele mai multe ori femeile și copiii sau adolescenții își pierd încrederea și consideră că este cu neputință să iasă din această problemă care de multe ori le marchează viața pentru totdeauna.
Am stat de vorbă cu multe femei aflate în această situație, am cunoscut adolescenți și tineri cu traume sufletești, dar am avut ocazia să port câteva discuții și cu persoane care erau în rolul agresorului, prin urmare am putut asculta păreri din toate părțile. Starea emoțională a femeii ne este cunoscută, pentru că de multe ori citim sau vedem astfel de mărturii pe internet sau în mass-media, însă nu știm foarte multe lucruri despre celelalte două opinii.
Dacă vă veți apropia de adolescenți cu frici, angoase, tendințe de izolare, incapabili de a iubi, de a comunica sau de a-și asuma responsabilități este posibil să descoperiți că în unele cazuri în spatele acestor atitudini se află problemele din copilăria lor. Aceeași cauză se întâlnește de multe ori și la tinerii care nu pot forma o familie pentru că primul model de căsătorie pe care îl văd copiii sunt părinții lor, iar dacă relația dintre părinți este nefirească, copiii vor avea întotdeauna o problemă de raportare la celălalt, de multe ori pot dezvolta chiar sentimente de teamă și repulsie. În ce privește tatăl agresiv, acesta își manifestă distructiv energia și puterea, care în mod normal ar fi trebuit să fie folosite în mod constructiv.
Violența în familie este un semn al eșecului și apare, la fel ca orice rău, atunci când lipsește binele. Cauza principală pentru care un bărbat devine violent față de propria familie este lipsa practicării rolului pe care el ar trebui să îl aibă. Soluția nu va fi intrarea într-un conflict cu el de tip „care pe care”, ci crearea unui mediu în care el să poată recunoaște care este rolul său și să aibă puterea să îl pună în practică. Nu anularea lui ca bărbat, ci responsabilizarea lui față de ceea ce este și trebuie să cultive. Dacă vrea, bineînțeles, căci oricâtă dragoste, răbdare și pricepere ar avea o soție, uneori bărbatul pur și simplu nu vrea să fie bărbat în sensul profund al lucrurilor, ci vrea să profite de puterea lui fizică, emoțională etc. pentru a-și satisface egoismul.
Dar soluția la această problemă nu este să axiomatizăm că bărbații sunt niște idioți și că femeile pot face orice și chiar totul fără ei. Niciodată o femeie nu va fi o femeie și un bărbat și nici nu va face ce face o femeie și un bărbat. De fapt, doar în acest nucleu, femeie și bărbat, femeia este femeie și bărbatul este bărbat. Atunci se descoperă pe sine, în dedicarea unuia către altul, în ceea ce în Biserică se cheamă „slujirea” celuilalt.
În familie se găsesc și se împlinesc feminitatea și bărbăția.
Sursa foto: Facebook
