X l-a omorât cu sânge rece pe Y, în urma consumului de alcool şi pe fondul unor certuri mai vechi dintre cei doi…*click* Patronul echipei de fotbal F face declaraţii şocante în scandalul de corupţie în care este implicat… *click* Rămâneţi cu noi pentru a urmări în continuare ce gest provocator a facut vedeta V, aseară în clubul C în timp ce… *click* Premierul P l-a atacat astăzi dur pe preşedintele R, reproşându-i că a instaurat dictatura în… *click* Eu vara nu… *CLICK* *CLICK* *CLICK* Trăim în România şi asta… *închide televizorul*
Paradoxul alegerii dintre diversitatea de canale TV, dintre numeroasele producţii situate gradual de la o limită la alta a spectrului tematic, este că toate acestea au ceva în comun: lipsa calităţii, a consistenţei, a conţinutului care poate satisface intelectul consumatorului exigent şi critic – tipul de consumator cu care sunt sigur că se identifică majoritatea cititorilor acestei publicaţii.
Voi încerca, în continuare, să-mi argumentez punctul de vedere folosind drept exemple câteva dintre arhetipurile producţiilor care se pot regăsi în oferta televiziunilor româneşti, şi anume: emisiunile mondene şi reality show-urile; filmele şi serialele; programele de muzică; emisiunile de ştiri; emisiunile “talk-show” sau mai degrabă “dezbaterile televizate” (vom vedea imediat diferenţa); emisiunile pretinse a fi “ştiinţifice” sau “culturale” (rog cititorii să continue lectura pledoariei mele, întrucât lucrurile vor fi mai clare când voi aborda punctul acesta).
Emisiunile mondene şi reality show-urile
Nu încape, sper, nicio îndoială asupra caracterului variind de la meschin la abject al emisiunilor ce tratează viaţa personajelor mondene (personaje de altfel create din nimic tot de mass-media). În cadrul lor sunt disecate evenimente din vieţile unor particulari, evenimente ce nu au nicio relevanţă socială, în sensul ca nu reprezintă chestiuni de interes public şi deci conţinutul informaţional pe care îl poţi obţine este nul.
Reality show-urile iţi insultă inteligenţa prin contrastul izbitor dintre denumire şi conţinut: nu cred că mai există vreun dubiu asupra faptului că actanţii lor primesc cel puţin indicaţii scenice, dacă nu chiar întreaga “acţiune” se desfăşoară după un scenariu prestabilit. Jocul afectat de replici dintre personaje aduce a piesă de teatru scrisă de un dramaturg ratat. Irelevanţa detaliilor şi ansamblului cuprinsului emisiunii este, cred, inutil de demonstrat.
Nu există niciun motiv întemeiat pentru care ai alege să te uiţi la o astfel de producţie TV, afară de cazul în care eşti un sociolog sau un psiholog social care studiază denaturarea relaţiilor interpersonale şi distorsionarea realităţii în cadrul emisiunilor reality show.
Filmele şi serialele
Aici, demonstraţia mea va întâmpina anumite dificultăţi în a convinge pe toata lumea, motivul învederat fiind că toţi, mai mult sau mai puţin, ne-am petrecut timpul liber urmărind un film sau un serial măcar cu o ocazie. Aceste producţii cinematografice sunt o modalitate eficientă de a ieşi din banal, de a substitui, fie şi pentru o oră şi jumătate, realitatea anostă şi imediată cu surescitarea simţului vizual şi stimularea printr-un exerciţiu de imaginaţie impuse de urmărirea unui film.
De acord, dar, în continuarea celor spuse de mine, aş dori să adaug că oricând prefer o creaţie literară, beletristică (de calitate) în locul unui film, fiindcă antrenarea imaginaţiei este, fără îndoială mult mai puternică, iar calitatea imaginilor mentale rezultate după lectură nu depinde nici de montaj, nici de efecte speciale, nici de coloana sonoră sau de jocul actoricesc. Toate acestea devin irelevante, lumea astfel creată fiind perfectă, adică exact aşa cum vreau eu să fie.
Mihai Niță
Sursa foto: wikimedia.org
Partea a doua va fi publicată mâine, însă un bonus video:
Deocamdata n-o sa spun nimic despre articol. Astept cu inters si partea a doua. Totusi, si fara argumentele tale, aproape ca e de bun simt (desi bunul simt are erori destule) sa crezi ca teve-ul tampeste oamenii. Studiile care arata asta sunt prea multe, dar cine sa le ia in seama? Cine ia in seama un lucru care ne ataca unele dintre cele mai fundamentale convingeri. Mai acum ceva timp am ras copios cand am auzit povestea unei familii care a renuntat la plasma ultra-performanta pentru ca se saturasera. Bine ar fi daca mai multi ar incepe sa se sature.
Multumesc pentru comentariu. “Bunul simt” sau “normalitatea” (a nu se intelege platitudine) sunt concepte foarte relative in ziua de astazi, ele depind in mare masura si de educatia individului si de fundalul socio-cultural pe care isi desfasoara el existenta. Sunt convins ca este evident pentru destui oameni ca TV-ul e foarte putin sau aproape deloc benefic. Nu sunt convins, insa, ca e la fel de vadit pentru toata lumea si tocmai de aceea am scris acest articol. El este doar o articulare in nota personala a gandurilor care, dupa cum ai spus si tu, ar trebui sa existe in mintea fiecaruia.