Cum înțeleg eu patriotismul

Distribuie!

de Mircea Anghel

Raționalitatea nu este o caracteristică a poporului nostru. Dimpotrivă, m-aș încumeta să afirm că este veriga slabă în ceea ce privește metamorfoza României. Am făcut – noi, ca țară - într-un mod sângeros, trecerea de la comunism la democrație. Consolidarea regimului politic actual și dezvoltarea economică, iar odată cu ea, schimbarea societății, au fost provocările părinților noștri; provocări moștenite de generația noastră.

Sunt de părere că patriotismul este moderat și că este în regulă, în timp ce naționalismul duce spre extrem, este nociv și persoanele care au aderat la această ideologie au „ochelari de cal”. Este dificil să faci diferența dintre patrioți și naționaliști în România, deoarece sentimentele în această privință sunt – în general – aflate în antiteză și duse la extrem. Din această cauză cele două facțiuni sunt privite de multe  ca „cei care au rămas să facă treabă în țară” și „cei care au plecat pentru un trai mai bun, alegând astfel calea mai ușoară”.

O analiză obiectivă asupra problematicii nu ne-ar permite să considerăm sentimentele noastre față de națiune ca fiind „bune” sau „rele”. Dimpotrivă, alte valori ar trebui luate în considerare. La urma urmei, națiunea este o comunitate imaginată. Nu o spun eu, ci Benedict Anderson. Naționaliștii nu văd mai departe de ceea ce își imaginează că există în interiorul granițelor naționale și de multe ori ajung la concluzia că țara lor (în cazul nostru) este supremă. Real sau nu, este irelevant: naționaliștii se leagă de orice element atunci când au ocazia să-l ducă la superlativ. La noi, cel mai des întâlnit este originea dacică și primordialitatea popoarelor care au trăit în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic. O altă problemă deranjantă din punctul meu de vedere este ce a mai rămas din cultul personalității lui Ceaușescu în mentalitatea colectivă.

Cei aflați în cealaltă extremă nu vor să audă sau să cunoască nimic. Fie că au plecat sau că și-ar dori să plece din țară, aceste persoane se rezumă strict la viața de zi cu zi fără a prezenta un interes pentru societatea și politica româneacă, de multe ori nici măcar pentru istorie sau aspecte generale ale umanismului. Acești oameni neagă de cele mai multe ori orice efort intelectual afirmând că nu sunt interesați, că sunt irelevante (din punctul lor de vedere) și că oricum lucrurile nu se schimbă. Cred că singurul mod prin care s-ar mobiliza să-și schimbe percepția ar fi... să trăiască veșnic! Numai astfel ar avea timp să observe schimbările la care aceștia nu au vrut să ia parte în timpul vieții lor de simpli muritori.

... Căci adevărul este că schimbările majore se văd de la o generație la alta și poate nici măcar atunci; chiar și în această situație, schimbările sunt subtile și timide și cer o analiză meticuloasă și pertinentă. Nu oricine este capabil de acest lucru și cu atât mai greu este să prezinți schimbările în spațiul public. Nu putem schimba clasa politică peste noapte doar pentru că am ieșit în stradă cu zecile de mii și am cerut demisia guvernului. Până la urmă, democrația necesită un circuit de alegeri populare prin care partidele politice fac rocadă pentru a ajunge la putere. Așa funcționează lucrurile peste tot și este una din condițiile de funcționare a democrației. Dacă nu suntem de acord cu partidele politice, atunci avem nevoie de o alternativă pe care numai noi o putem oferi. Alternativa necesită multe sacrificii și asumarea responsabilității din partea tuturor cetățenilor care își doresc schimbare cu adevărat. Energiile acestora, odată investite, ar putea aduce progresul pentru toată populația țării, inclusiv a celor mulți care stagnează în interiorul propriilor nevoi și aspirații.

Cu mic cu mare, ar trebui să ne schimbăm noi pe noi pentru a putea schimba ceva: să urmărim activitatea politică – măcar într-o formă minimală -, să ne implicăm în organizații non-guvernamentale pentru a „forța” mâna guvernanților să ia deciziile în folosul nostru și, în ultimă instanță, să ne implicăm în politică formând partide noi sau încercând să le reformăm pe cele actuale. România poate deveni un loc mai bun numai dacă fiecare dintre noi am urmări să facem lucrurile „bine” oriunde am merge: în familie, la muncă, la o bere.

Fără exagerări și cu mult echilibru, cu o perspectivă mai degrabă rațională decât una impulsivă și cu dezbateri inteligente urmate de decizii constructive, numai astfel poate fi țara noastră una „cum trebuie”, nu neapărat una „ca afară”. Aceasta este viziunea mea pentru un patriot ideal. Este bine ca individul să aibă sentimentul că aparține unei comunități naționale (atenție, fie că este majoritar sau minoritar populației acelei țări), dar în același timp trebuie să îi înțelegi și pe ceilalți oameni din lume că trăiesc același sentiment ca tine, fie că vorbim despre unguri, turci, ruși, americani, francezi sau orice alt exemplu. Pe urmă îți va fi mai ușor să înțelegi că poate nu ești „cel mai tare din parcare” și cea mai tare țară din lume, dar în același timp să fii ferm convins că nu ești nici ultima țară de pe planetă și că lucrurile pot fi mai bune și că evoluează în această direcție. În paralel trebuie să fim conștienți că ar fi o pierdere să ne sugrumăm oportunitățile de a călători în străinătate. Fie că plecăm în vizită, pentru studii sau că dorim să ne stabilim în altă țară, putem contribui și la distanță pentru dezvoltarea țării noastre prezentând părțile bune și rele ale mediului în care ne aflăm și să tragem concluzii educative și pe care să le putem implementa într-o manieră adaptată situațiilor de la noi.

Adresez aceste cuvinte tuturor „colegilor” mei de generație care într-adevăr își doresc schimbarea: fiți voi schimbarea pe care vreți s-o vedeți și la un anumit moment se vor vedea progrese. Nu mari, căci este imposibil să schimbi societatea din temelii într-o perioadă scurtă de timp, dar asta nu înseamnă că nu se pot face progrese.

Sursa foto: pixabay.com

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*