de Mădălina Stanciu
Despre cultura urbană se cântă, se desenează, se creează. La noi, termenul este înțeles gresit, fiind asociat în principal cu ceea ce numim cultura underground, când, de fapt, el înglobează tot ceea ce înseamnă orașul – viața culturală, stil arhitectural, viață socială. Cultura urbană reprezintă toate valorile spirituale sau materiale create de orășeni pentru orășeni. Asemenea conceptului de cultură în general, cultura urbană își are rostul doar dacă ajunge la oameni. Ajunge pe toate căile la oameni, este…
Oriunde într-un oraș, în fiecare vibrație a sa. E pe ziduri, pe asfalt, pe autobuze, pe mașini, pe metrou, pe semnele de circulație, pe coșurile de gunoi, pe ușile barurilor, pe cabinele telefonice și în interiorul lor, pe plăcuțele cu numele străzilor, pe vitrinele magazinelor, în clădiri, în evenimente, în mentalitatea orășenilor și în viețile lor.
Cultura urbană e pretutindeni în oraș. O cauți și găsești mereu noi reprezentări ale sale, te gândești ce vor acestea să însemne, ce vor să ,,spună”. Ea colorează orașul gri, îi dă personalitate, îl scoate din anonimat, din încercarea acestuia de a-și schimba identitatea îmbinând într-un mod nefericit cultura pop importată cu relicve neîngrijite ale secolului trecut.
Fiind foarte accesibilă, cultura urbană e de multe ori gratis, plină de imaginație și creativitate. Uneori creează controverse, artisții urbani șochează, experimentează, îmbină. Reputația lor de artist este îngrijită prin utilizarea pseudonimelor – nu pot greși atunci cand se exprimă, într-un mod în care totul este permis.
Sursa foto: Wikimedia.com
