Cât de bun poate fi răul? (Partea a II-a)

Distribuie!

de Oana Răcaru

Dacă în prima parte m-am axat pe schimbările emoționale și de perspectivă la scară largă, acum vreau să evidențiez influența dezamăgirilor și a supărărilor în viața fiecărui individ. Lucrurile sunt evidente dacă reușești să te detașezi puțin și să pui cap la cap cursul propriei vieți și drumurile care s-au închegat înaintea ta.

Da, ar fi ideal ca totul să fie perfect în jurul nostru. Ca oamenii să nu ne dezamăgească, ca fiecare să se comporte conform așteptărilor noastre. Ca tot ceea ce e în exterior să meargă conform planurilor noastre, astfel încât să fim fericiți când totul merge cum trebuie. Și, totuși, realitatea este cu totul altfel. Oamenii ne lasă baltă. Circumstanțele se schimbă, astfel încât nu ne putem pune în aplicare planurile și, automat, ne simțim frustrați și nimic nu ne mai poate înveseli. Promisiunile de la prieteni în care credeam cu tărie ieri rămân niște vorbe aruncate în vânt, cu o amintire foarte amăruie.

Și chiar dacă totul ar fi perfect în jurul nostru, de cele mai multe ori nu știm să apreciem. Ceea ce așteptam cu nerăbdare să se întâmple, când se întâmplă, nu are deloc atâta farmec și parcă rămânem goliți că ne-am bazat bucuria pe ceva ce urma să aibă loc.

Este normal ca atunci când ești dezamăgit, trădat sau, pur și simplu, rănit de anumite acțiuni (ne)intenționate ale celor din jurul tău, să îi blamezi și eventual să îi îndepărtezi sau să le răspunzi cu aceeași monedă. Dar e cu putință oare să le mulțumești – și nu mă refer neapărat verbal, ci în sinea ta? Poate că nimic nu este întâmplător, poate că fiecare primește ceea ce are nevoie la momentul respectiv. Dacă tu crezi că relațiile interumane îți confirmă valoarea personală și te pot face fericit, indiferent că este vorba de familie, partener sau prieteni, crudul adevăr - ca orice alt adevăr, de altfel - este că e normal să fii dezamăgit. Ți se demonstrează pentru a mia oară că totul depinde de tine, că orice rău la adresa personală se va dovedi a fi un bine în timp. De aceea, “conectând punctele”, vei ajunge să fii recunoscător și să-ți dai seama cât de mult te-a forțat durerea respectivă să devii mai puternic.

Unii se afundă în frică, în neputința de a mai acorda încredere, într-o stare permanentă de a-i acuza pe ceilalți pentru propriile neajunsuri. Învingătorii își direcționează frustrările în îmbunătățirea altor aspecte din propria viață. Poate că a avea parte numai de eșecuri în profesia aleasă este un semn că nu ai mers pe drumul potrivit. Cu puțin autocontrol, în ciuda suferinței, vei putea înflori la cote maxime într-o cu totul altă meserie. Și când se va întâmpla lucrul ăsta, probabil că vei mulțumi tuturor eșecurilor care te-au îndepărtat de o falsă chemare.

Pun accent pe acest aspect atât de mult, pentru că, de cele mai multe ori, multe lucruri sunt etichetate ca fiind rele când nu ar trebui. Este considerat normal să îi acuzi pe cei ce te dezamăgesc, să dai vina pe circumstanțele exterioare că nu ai ajuns unde ai vrut, să te plângi de neșansele cauzate de cele mai groaznice condiții din țară. Dar este surprinzător ca o persoană să fie recunoscătoare celuilalt că i-a înselat așteptările sau l-a neîndreptățit, pentru că durerea l-a ajutat să vadă că totul depinde de el și că lucruri cu adevărat grozave se pot naște din puterea pe care nu era capabil că o are dacă ar fi stat într-o zonă confortabilă și toți i-ar fi dat ce credea că are nevoie. Și, să recunoaștem, când te bazezi pe tine și nu aștepți confirmări, atunci atragi cele mai multe aprecieri. Când ești recunoscător pentru ce ești și ce ai, vei fi recunoscător și când evenimentele se vor derula conform planurilor tale. Până la urmă, în ciuda a cum sunt alții și a ceea ce fac, noi suntem singurii stăpâni asupra noastră și nimeni nu ne poate controla, decât dacă le permitem.

Să ne permitem nouă, în schimb, să profităm de orice experiență, fără să ne grăbim să o catalogăm ca fiind bună sau rea, ci să evoluăm în permanență, cunoscându-ne toate părțile, în special pe cele pe care suntem învățați și încercăm să le ascundem.

Sursa foto: Wikimedia.com

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*