Iată că și anul acesta rezultatele la examenul de bacalaureat au fost dezamăgitoare – lucru care nu ne surprinde, după experimentul neplăcut de anul trecut, când s-au introdus camerele de luat vederi în sălile de examen.
Dacă mă întrebați pe mine, metoda asta de supraveghere este mai mult decât binevenită. Pentru că se copiază fără măsură la aproape orice fel de examen. Și nu-i normal. Unde ajungem dacă nu avem măcar cunoștințele elementare? Și apoi, ce rost au niște examene-circ, niște puneri în scenă, niște dictări, consultări, sau cum vreți să le spunem? Însă cea mai mare temere a mea este să nu scadă nivelul cerințelor de acum încolo, din cauza rezultatelor dezastruoase, pentru că atunci ne-am îngropa și mai adânc în ignoranță.
Sunt revoltată și nu înțeleg cum poate fi atât de greu să promovăm cu 6 bacul!? Cu 6, nu mai mult! Cum să nu treci examenul când tu la școală te pregăteși cel puțin un an pentru el? Să spunem că unii profesori nu sunt tocmai buni, dar există cărți de pregătire pentru așa ceva (și care nu sunt scumpe), există internet, există colegi care poate au înțeles mai bine, sau există alți profesori (și nu mă refer neapărat la meditații, pentru că nu sunt întotdeauna necesare). Și, până la urmă, subiectele sunt făcute astfel încât să treacă examenul și elevul mediocru. De ce să nu te străduiești puțin când ai toate șansele să înveți?
Unii spun că a fost greu, alții că nu; dar asta depinde de gradul de pregătire al fiecăruia, aș spune eu. Bineînțeles că ți se pare greu să identifici (măcar) o operă eminesciană când tu nici măcar n-ai dat pe la școală sau n-ai deschis o carte de română. Nu trebuie ca toată lumea să ia 10, dar 6-le e elementar!
Și, apropo de elevii de 10: observ că acum sunt mediatizate și aceste situații puțin numeroase cu elevi de 10 la bac și mă bucur că presa și-a adus aminte să mai scoată în față și aspecte pozitive ale societății. Tot respectul meu pentru acești elevi care au învățat și au reușit să ia nota maximă, dar, din punctul meu de vedere, asta nu e totul în viață, sau să spunem, în carieră. Notele de genul acesta nu ne reprezintă neapărat. Nu e suficient să tocim cărțile și băncile școlilor și facultăților ca să avem succes. Important este ce facem cu adevărat, ce învățăm din context, cum ne adaptăm și cum ne pregătim – extra – pentru carieră. Spun aceste lucruri pentru că știu mulți elevi/liceeni/studenți foarte buni la carte, dar care s-au plafonat pentru că nu au reușit să facă diferența, sau mai degrabă să găsească legătura dintre teoretic și practic. Și să nu-mi spuneți că nu avem posibilități, pentru că avem toate șansele să ne dezvoltăm, dacă ne străduim suficient, indiferent de condițiile materiale, de exemplu. Dar asta e altă poveste.
Menționez că eu am susținut acest examen înainte de introducerea noii metode de supraveghere și sunt conștientă că și în generația mea rata promovabilității ar fi fost mult mai mică dacă ar fi fost și atunci camerele de luat vederi. Nu am impresia că aparțin unei generații eminente, că s-a degradat invățământul, sau că tinerii din ziua de azi s-au prostit de la etnobotanice, așa cum am mai auzit. Dar știți ceva? Nu trebuie să fii geniu ca să iei BACul. Serios.
Diana Scurtu
Ilustrație de Cristina Stan
Nota minima e 6, nu 5 . Per total 🙂
Cred ca stie si autoarea acestui articol. Atunci cand am vazut ca am luat 5.45 la mate ma simteam de parca as fi luat 10.
Mi-am spus ca decat sa copiez si sa trec bacul mai bine il pic. Probabil daca il dadeam acum luam nota 7.50 .
In trecut treaba statea altfel. Notele de la examenele orale ridicau cu mult media. In plus examenul la matematica era putin mai usor, iar materia se acoperea pe parcursul celor 4 ani de liceu. Acum cine nu isi permite ore in particular se poate considera ghinionist.
Examenul de Bacalaureat este dat in urma a 12 ani de studiu. Este o minciuna grosolana sa spui ca daca nu faci pregatire nu ai cum sa iei acest examen.
In primul rand, nu toata lumea trebuie sa ia Bacalaureatul. Este optional.
In al doilea rand, daca nu inveti logic ca ti se pare greu.
In al treilea rand, nu toti elevii au fost investiti pe cale genetica cu un intelect superior. Unii sunt dezinteresati si din cauza asta pica, altii sunt incapabili de mai mult.
Nu stiu daca ti-ai dat seama, dar notele de la examenele orale ridicau media. Asta nu inseamna ca te treceau daca nu luai nota 5 la alte materii.
Cand am dat eu bacul, prin 2009, atitudinea unor profesori supraveghetori era pur si simplu execrabila. Vorbeau intre ei, isi beau cafeaua, citeau ziare sau motzaiau pasnic cu cotu-n falca la catedra cea de toate zilele. La matematica cel putin, a fost un mare forfot. Cum era sa stam cuminti daca mai puteam trage cu ochiul la cate o integrala doua in timp ce proful (mai surd de o ureche, ce-i drept) numara caluti verzi pe pereti? P-atunci nu prea se purta casca, e adevarat, iar camera de luat vederi era doar o gluma ieftina. Promovabilitatea era in jur de 90% pe total, imi aduc aminte cum la mate picasera doar doi din intreg liceul. Moda cu intrarea la facultate pe dosare de-abia incepuse, multi dintre cei care au luat note mari pe nedrept la fel au trecut si prin cei trei ani de studii universitare. Cu aceleasi note mari si grase… Unde sa fie buba oare? La profi, la camere sau la studenti? Eu zic ca e undeva mai sus…
Draga domnisoara, la modul in care te straduiesti sa te exprimi ma intreb daca chiar ai luat Bac-ul :))
Nu stiu daca ti-ai dat seama, dar postul scris mai sus pare sa fie scris in graba.
Sunt curioasa cat ai luat tu la bac de faci asemenea observatii.
Daca ai chef de cearta poti sa o faci foarte bine pe alte site-uri, incearca pe Adevarul acolo o sa ai mult material.
Satinata, nu hrani trolul ;).
Da, imi cer scuze pentru confuzia cu 6. Am fost neatenta.