În ultima vreme m-am izbit de numeroase campanii împotriva traficului uman, hărțuirii sexuale a femeilor, violenței împotriva sexului frumos. Mereu am fost conștientă de existența acestor fenomene ca de niște povești de groază, care li se întâmplă doar altora, celor mai ghinioniste dintre noi. Probabil așa gândesc majoritatea femeilor care ajung victimele acestor situații. Situații despre care, din păcate, se evită a se vorbi sau eventual sunt amintite în treacăt, în timp ce atenția încearcă a fi mutată spre probleme minore ale societății. Asta din cauza refuzului de a crede că aceste lucruri se întâmplă lângă noi, în secolul XXI, și că aceste fenomene iau amploare, deși se face apologia civilizației epocii actuale.
Paradoxal, deși în ultimul timp s-au dezvoltat numeroase proiecte pentru prevenirea traficului de femei, acesta ia amploare. Cauzele nu cred că sunt doar în corupția de care dau dovadă autoritățile, când, în loc să ia măsuri, acoperă astfel de situații. Atâta timp cât vor exista clienți ai acestor rețele de trafic uman vânzările de sclave sexuale vor fi o realitate, indiferent de măsurile care au fost aplicate sau nu. Majoritatea acestor rețele sunt deasupra celor ce vor să facă ceva pentru a le opri activitatea. Clienții traficanților de femei oare nu își dau seama că fac tranzacții cu… oameni? Este știut că femeile care cad victime unor astfel de situații sunt văzute ca obiecte sexuale, nicidecum ca ființe umane. Vulnerabilitatea fizică a femeii în fața forței bărbatului contribuie la neputința ei de a se apăra în fața violențelor la care este supusă.
Indiferența autorităților crește într-un ritm alarmant, odată cu numărul de reportaje făcute cu camera ascunsă, care nu au impactul pe care ar trebui să îl aibă, dată fiind gravitatea situației. Cele mai multe victime sunt din rândul țărilor sărace, unde femeilor li se promite un job bine plătit, de femeie de serviciu sau îngrijitoare, ca apoi să li se ia pașaportul și să fie obligate să se prostitueze.
Există prejudecata că prostituatele au decăzut din condiția umană și merită să fie tratate ca atare. Oare s-a întrebat cineva dacă toate prostituatele au ales această cale? Cele 500 000 de femei care sunt vândute anual ca sclave sexuale nu sunt cumva etichetate prostituate pe nedrept? Faptul că sunt ținute închise, maltratate, torturate, exploatate fără voia lor nu ar trebui să facă diferența și mai ales, să se ia măsuri pentru încetarea unor astfel de abuzuri? Aceste femei sunt oameni, cu vise și speranțe, cu sentimente. A profita de naivitatea unor astfel de femei care de multe ori lasă în urmă copii, soți și mame înlăcrimate este un act abominabil, cu atât mai mult cu cât viața lor nu a fost deloc roz până în momentul în care au decis să facă un pas spre o viață mai bună.
În timpuri de mult apuse, femeia era venerată ca simbol al fertilității, exista un adevărat cult al femeii. După o istorie incertă, rolul femeii a trecut prin numeroase schimbări, pentru ca acum, într-o lume care se vrea deschisă, emancipată, femeia să fie văzută prin prisma prejudecăților și a neîncrederii.
Nu sunt rare cazurile în care femeile sunt hărțuite sexual în locuri publice. De la priviri lascive, la gesturi sau cuvinte cu tentă sexuală care le sunt adresate, femeile trăiesc într-o continuă stare de nesiguranță. Aceste lucruri care sunt trecute cu vederea sunt unele din cauzele care stau la baza aprobării tacite a comportamentelor care duc la creșterea numărului de clienți ai traficanților de femei. Faptul că la fiecare colț de stradă femeile sunt abordate ca niște obiecte sexuale, iar nimeni nu ripostează, încurajează imaginea vulnerabilă a sexului frumos.
Este adevărat că în fiecare sezon cald hainele se împuținează, iar multe reprezentante ale sexului frumos se îmbracă provocator, mutilând imaginea feminității. Există de asemenea și femei care se prostituează de bunăvoie și care prin acest lucru îmbogățesc stereotipurile care există deja în privința industriei sexualității. Dar cea mai mare parte din ele sunt victime ale unei lumi crude, care a decis că banii sunt mai importanți decât viața umană cu visele, speranțele și așteptările ei.
Direcția campaniilor ar trebui îndreptată spre diminuarea numărului celor care apelează la serviciile traficanților de carne vie și spre educația celor ce sunt potențiale victime ale unor astfel de abuzuri. Traficul de oameni este o realitate căreia oricare dintre noi îi putem cădea victimă. Oare cât va mai fi neglijat?
Articol de Simina Cernat
Ilustrații de Cristina Stan
As vrea sa comentez ultima parte a mesajului: Unde oare a existat in istoria umanitatii acea societate care punea valorile vietii umane (respectul, demnitatea persoanei etc.) mai presus de bani, putere sau interese ale unor indivizi? Nu spun ca toti ca oamenii sunt imorali, dar ca orice societate se bazeaza pe resurse de putere si pe ierarhie: aia mai destepti si mai puternici in conduc pe ceilalti. Ei hotarasc ce e moral si imoral. De asemenea sunt de acord ca sistemul socio-economic, capitalismul sprijina aceasta practica a sclaviei sexuale sporindu-i efectele datorita resursele financiare pe care le creaza. Ce vreau sa spun e ca sclavia a existat si va exista intotdeauna. Intotdeauna sunt oameni care se folosesc de tine sub o forma sau alta: ca e privare de libertate sau inselaciune e alta discutie.
Numarul victimelor poate fi redus, dar problema va persista sub o forma sau alta (fie va fi mascata si nu va mai fi expusa ochiului public). Insa nu putem astepta ca intr-o democratie, statul sau vreo autoritate providentiala sa actioneze mereu si sa faca ce ar trebui sa faca individul de multe ori. Sa isi asume responsabilitatea unor acte pe care le face. Acele femei, multe dintre ele au o parte de vina: sunt multi oameni care traiesc cu putini bani, dar altii aleg sa munceasca din greu ca sa se intretina sau sa-si intretina familia. Nu cred ca toate femeile alea nu stiu pentru ce se duc acolo, dar atunci cand situatia devine dramatica incep sa perceapa adevarata problema.
Din câte ştiu eu, femeia încă din vremea Greciei antice, rolul ei ca şi simbol mai important decât acela al naşterii nu a avut. Femeia a trăit în ultimele 2 milenii sub misoginism.
Însă acum lucrurile se înrăutăţesc cu atât mai mult cu cât vezi fete care nu şi-au început viaţa sexuală dar se îmbracă precum o prostituată (frivolitate extremă) doar pentru ca în momentul în care sunt abordate astfel să afirme “doar pentru că mă îmbrac ca una, nu înseamnă că şi sunt”. Astfel un bărbat al cărui orizont nu depăşeşte “femei, bătăi, băutură” nu va vedea altceva în altă femeie decât o halcă de carne care mai trebuie şi bătută câteodată.
Aşa că vina este a educaţiei şi a societăţii. Femeia se denigrează pe ea însăşi în momentul în care iese (prea) provocator pe stradă. Cu toţii ştim că vara este scuza perfectă pentru fiecare femeie să poarte cât mai puţine haine pentru a fi admirată, nu am nimic împotriva acestui lucru, dar când se depăşeşte o limită…
Traim intr-o societate in care religia, morala crestina si misoginismul sunt la loc de cinste. O lume in care femeile isi construiesc o viata si o imagine socialmente dezirabila. Femeile, spre deosebire de barbati, trebuie mereu sa se supuna regulilor societatii, o societate a barbatilor, construita dupa valorile lor.
Traim in era superfemeilor: sotii minunate, bucatarese, menajere, femei de cariera, mame grozave- care pe langa cele un milion de lucruri de facut pe zi au timp sa traga de fiare si sa se ingrijeasca. Despre astfel de femei mereu se va spune : Asa da femeie! Dar oare toate femeile au timpul si resursele necesare, educatia sau un statut social care sa le permita accesul la educatie.
Daca o pustoaica de 15 ani isi trage o fusta mini si se plimba prin sat, care e problema? Trebuie sa o fluiere badea Ilie si sa o inghesuie cu forta in porumb? E ceea ce vedem zilnic la TV.
Daca Marioara face videochat, ce-i asa neobisnuit? S-o ardem pe rug?
Chiar in clipa asta o fata nevinovata e obligata sa isi vanda corpul, ca altfel e batuta si omorata. Dar noi suntem prea orbi sa vedem asta, suntem prea ocupati sa delimitam ce e decent si ce nu e decent de purtat pe strada si sa ne dam cu parerea la absolut orice. Suntem inchisi( si inchise) intr-o mentalitate gresita, guvernata de legi ale barbatilor pentru barbati, dar am credinta ca lucrurile se vor schimba. Atunci cand Romania va avea suficiente reprezentante de sex feminin in conducerea formelor de guvernamant.
Nu sunt de acord ca trebuie sa luam femei cu arcanul si sa le punem la conducerea guvernelor pentru a demonstra cat de moderni suntem. Sunt foarte multe femei care sunt complet dezinteresate de acest subiect motiv pentru care sunt atat de putine. Cred ca este exagerat misoginismul de astazi atat din societatea noastra cat si din restul societatilor europene sau in state.
Nu neg faptul ca ar fi misogini, sunt destui, dar in acelasi timp sunt si oameni corecti care ofera o egalitate de sanse ambelor sexe. Tocmai lupta asta antimisogina a dus la o descriminare a femeilor in anumite societati capitaliste incat mari companii angajaza femei pentru ca sa aiba peste o anumita cota de % femei in companie ca altfel ar putea sa fie dati in judecata pentru ca sunt misogini.
As putea sa spun ca in ciuda porcariilor care inca se mai afla in religia crestina pana la urma crestinismul a fost cel care a dat drepturi femeilor. Datorita crestinismului femeia si barbatul au deveni egali si barbatul a ramas fara dreptul de a hotara cine traieste si cine nu.
Daca sunt tot felul de programe pentru a promova femeile, de ce nu se fac si pentru barbati daca tot vorbim despre egalitatea dintre sexe sau pur si simplu se intelege de la sine ca noi suntem avantajati? Pur si simplu faptul ca femeile incep sa aiba parte de un tratament special fata de barbati in societatile “civilizate” mi se pare ca este un semn clar de descriminare iar descriminarea despre care vorbesc nu se refera la femei.
Nu am spus nicaieri ca doar femeile sunt discriminate. Am spus doar ca sunt intr-un numar mai mare si mai fatis.
Nici n-am spus ca ai fi sustinut ca doar femeile sunt tinta discriminarii.
In primul rand mi se pare impropriu spus ca femeile respective ajung sa fie sclave din cauza fortei brute a barbatului si superioritatii sale fizice asupra femeii. Nu spun ca nu este folosita forta bruta pentru a le tine la statutul de sclavi sexuali dar spun ca asta nu este vina “barbatului”. Nu sunt putine femeile care deliberat lucreaza pentru mentinerea si alimentarea acestor retele cu carne proasta. Excluderea lor din ecuatie face ca textul sa fiu putin cam feminist.
Daca prin “Indiferenta autoritatilor creste intr-un ritm alarmant” te referi la noile tari mosulmane “Democratice” care tocmai au stabilit ca pachetul de legi Sharia vor fi legile dupa care tara va fi guvernata, sunt de acord cu tine. Acest lucru este de-a dreptul revoltator nu numai pentru ca nimeni nu face nimic in privinta acelor femei si copii dar mai ales pentru faptul ca acum tot acest comportament misogin si denigrator a fost legalizat.
In tarile civilizate traficul de carne vie este din ce in ce mai descurajat si pe an ce trece oamenii fac progrese. Nu putem sa spune ca autoritatea manifesta o indiferenta crescanda fata de acest lucru. Poate daca si oamenii de rand ar anunta de fiecare data cand vad asemenea acte treaba ar sta altfel.
Nu doar femeile sunt tinta acestor acte. Copii si minorii sunt folositi de asemenea in traficul de carne vie si numarul lor este aproape la fel de numeros.
Iictor , cred ca ai baut gaz atunci cand ai spus ca sistemul capitalist incurajaza un asemenea comportament. Mai bine ai cauta pe internet sa vezi cum sta traficul de carne vie in tarile capitaliste si pe urma sa vedem daca o sa mai vomiti asemenea aberatii.
Ceea ce spui este demn de atentie si mereu foarte bine argumentat. Ar fi interesant sa vedem un articol scris de tine.
Vreau sa aduc o observatie legata nu de articol ci de ilustratii. E foarte buna ideea, ilustratiile sunt foarte frumoase si bine facute, artistic. Ar fi interesant daca am colabora la fiecare articol cu domnisoara Cristina Stan, in loc sa folosim poze de pe internet. Ar fi original
Da, ai dreptate Nicoleta. Ilustratiile Cristinei par a se potrivi fiecarui articol de pana acum. Dar acolo unde nu se poate, Internetul e urmatoarea sursa.