Știrile de la ora 17, în loc să ne anunţe cum încă o seamă de nefericiţi au fost secţionaţi peste noapte, ar putea să se ocupe de nişte breaking news, nimic nou, nimic necunoscut, dar cumva reinventat de fiecare generaţie într-o manieră şi mai maladivă decât cea anterioară.
„Spiritul a fost ucis! Din cauza crizei economice, nu se mai găseşte Joie de vivre! Pentru a economisi fonduri europene, gândurile colorate au fost exportate, şi am importat tonuri de gri!”. Urmăriţi videoclipul acesta straniu http://www.youtube.com/watch?v=Qp1nrhJAX3I&feature=g-all-lik . Eu am ajuns la el prin intermediul unui copil de clasa a 5-a.
Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, dar în primară era „cool” să venim acasă de la şcoală şi să povestim ce am învăţat în ziua respectivă. Şi din câte am observat, asta mai e încă valabil la oamenii din segmentul de vârstă 7-12 ani. Părinţii rămâneau sideraţi de ce amănunte total irelevante ştim. Cum ar fi informaţii despre evoluţia recifului de corali. Sau denumirile faraonilor şi reformele lor.
Acum, totul e mult mai simplu. Generaţia Google a preluat controlul, telefoanele conectate în permanenţă la Internet deţin monopolul informaţiei, iar lenea şi comoditatea sunt la ele acasă.
Nu cred că am mai auzit pe cineva să discute despre ultima Enciclopedie apărută, în schimb Internetul abunda de site-uri de tip OMGfacts. Spontaneitatea unei minţi treze, active, ne surprinde, ne place, dar nu ne pune pe gânduri. Informaţia livrată la tonă şi accesul foarte uşor către ea deschid drumul unei superficialităţi amorfe şi unei societăţi atrofiate.
În America, tinerii care ies la cafea stau pe site-urile de socializare pe telefoane. Dacă toată informaţia este online, evident că şi socializarea tot acolo se află. Iar oamenii care chiar au cunoştinţe şi ştiu cum să se producă pe baza lor, sunt priviţi cu admiraţie, amuzament şi speranţă. Ca o gură de aer proaspăt din chingile lanţurillor USB. Detest să spun asta, dar Prima TV a avut un succes nebun cu Virgil Ianţu şi „Copiii spun lucruri trăznite”. Tocmai pentru că aduceau în casele teleghidate de televizoare un „google uman”, care dădea viaţă informaţiei și o relansa prin intermediul propriei imaginaţii.
Sistemul de învăţământ, care se presupune că ne oferă cunoştinţe, de fapt ne uniformizează, anulându-ne individualitatea. De modul de prelucrare al informaţiei nici nu se mai poate discuta. Avem nevoie de ceva care să ne reaprindă setea de cunoaştere, să ne dorim să ştim, să fim! Altfel, singurii cu adevărat vii vor rămâne copiii.
Laura Bisericanu
Ilustrație de Cristina Stan
