de Bogdan Țopan
Ziua 1
– Butelia ai adus-o, Elisavetă? Spuse Tanti Gabi ștergând conștiincios datoriile de pe foaie. Face 850 în total.
– Adus, dar astăzi nu îți plătesc decât trei milioane și jumătate.
– Nu-i bai, că știu că dumneata îmi dai.
Așa m-a surprins primul episod din frumoasa Roșie Montană, unde am aterizat pentru cea de-a noua ediție a festivalului „FânFest”. Sub egida „Cultivă Revoluția”, această ediție este cu atât mai tensionată, cu cât idealul ei protestatar aduce cu sine și nemulțumirile localnicilor de la Pungești.
Căzut aici mai degrabă dintr-o curiozitate asupra fenomenului și dintr-o plictiseală asupra destinațiilor de vacanță mainstream, ideea de a împărți această experiență cu cititorii Gen90 s-a solidificat relativ repede.
Ajuns în fața Căminului Cultural din Roșia Montană, la Info Point-ul organizat de către voluntarii festivalului, primesc vagi îndrumări binevoitoare referitoare la locația gazdei mele aflate în imediata vecinătate. Aflu încă din primele momente din buzele falnicilor ardeleni că nu trebuie în niciun caz să cer îndrumări din partea oamenilor RMGC, care supraveghează atent împrejurimile de la bordul unor jeep-uri.
Oameni de treabă care împart broșuri cu programul festivalului, Jandarmi care roagă ca o parte din mașinile parcate să fie mutate pentru a fluidiza circulația, vaci care spre seară ies liniștite din cireadă. Toate aceste elemente se completează absolut cu peisajul de vis al munților Apuseni.
Primul eveniment la care am luat parte, proiecția filmului Fracking Democracy, a avut loc în incinta Căminului Cultural din centrul localității Roșia Montană. În sală s-au aflat vreo 40 de oameni, plus organizatorii. După film, ne-am îndreptat spre „Redută”, unde urma să aibă loc primul eveniment oficial din seria de happeninguri dedicată celei de-a noua ediții.
Din nefericire, după urcarea anevoioasă spre „Redută” am așteptat aproximativ o oră să înceapă programul care stătea sub semnul frigului serii. În cele din urmă, am urmărit cu sufletul la gură filmul Tabu (F.W Murnau, 1931) pe muzica celor de la Foley’Ala. Până la urmă însă frigul serii ne-a copleșit așa că ne-am retras pentru a ne odihni înaintea unei alte zile ce se promitea a fi la fel de obositoare fără a mai asculta prestația celor de la Poetrip.
Ziua 2
Până am reușit să ne mișcăm din camera cea răcoroasă ceasul, aproape bătea spre amiază. Diminețile în Roșia Montană par să aibă alt ritm decât prin alte părți. Chiar dacă ne-am fi dorit să profităm de biblioteca de la „Hamace” sau de șezătoarea urbană de la „Petri”, somnul și foamea ne-au făcut să mai rămânem prin centrul istoric al Roșiei Montane. Tot aici, o cafea tare ne-a motivat și ne-a deschis apetitul spre dezbatere astfel încât am hotărât să alegem forumul cu titlul Campaigning 101, WDM, More Onion și Engaging Networks organizat la Cortul de Forum. Aici am învățat de la doi profesioniști ai domeniului cum să faci o campanie de protest și cum să îți manifești în limitele legii indignarea și dezacordul față de politici duse de stat sau de corporații.
După discuții foarte interesante și un brainstorming în echipe a trebuit să ne retragem pentru a ne pregăti pentru o activitate ce se anunța a fi foarte gurmandă în resurse. Turul Corupției, organizat de către Mihai Goțiu, jurnalist și scriitor interesat de cazul Roșiei Montane, prezintă situația actuală a satului dar și promisiunile neîmplinite făcute de către cei de la RMGC în detrimentul populației. Într-o plimbare de trei ore presărată cu mai multe opriri asupra principalelor elemente problematice din Roșia Montană, Mihai Goțiu a explicat atât statutul actual al principalelor lucrări întreprinse de către corporație, prost executate sau niciodată începute, cât și neajunsurile declaraților acestora în raport cu situația reală.
Mâncând o excelentă ciorbă de perișoare la Ro&NELU am cunoscut-o pe Ramona, o activistă nemțoaică cu care am discutat despre agricultura bio și despre sustenabilitatea proiectelor europene din domeniul agriculturii din țara noastră. Chiar dacă, trebuie să recunosc, agricultura bio nu este unul din subiectele mele predilecte de discuție pot să spun că dezbaterea a fost folositoare pentru mine într-un mod particular în măsura în care nu știam prea multe lucruri despre acest subiect.
Mai spre seară, după o siestă binemeritată am dansat frenetic pe ritmurile celor de la Moon Museum și a celor de la Baba Dochia.
Chiar dacă eu nu sunt un revoluționar de felul meu și chiar dacă nu sunt în totalitate în asentimentul tuturor interlocutorilor mei, ceea ce e de apreciat e dedicarea lor și seninătatea cu care își susțin cauza.
Rămâneți în zonă, mai multe detalii puțin mai târziu, direct de pe pajiștea din Roșia Montană.
