Ca fiinţe umane în continuă mişcare, cu idei, gânduri şi concepte care aşteaptă să fie transpuse în realitate, simţim necesitatea unui combustibil. O esenţă care să susţină efortul continuu de descâlcire şi de prelucrare a lumii, pe care îl angajăm clipă de clipă. Acest tip de necesitate se traduce prin sentimentul unei lipse, a unei scăderi a capacităţii de luptă cu realitatea. Ce este altceva această lipsă decât o nevoie?
Competiţia numită viaţă nu are un singur traseu, doar câteva etape sau unul-două concursuri ocazionale. Competiţia se desfăşoară, în schimb, la niveluri multiple, precum cel de bază, în care simţim nevoia unor compensări minimale care să susţină eventual, aspiraţia spre niveluri mai înalte de angajament. Precum nevoia de hrană, somn, activitate fizică, acestea reprezintă un nivel de necesitate dar, în cazul în care sunt satisfăcute corespunzător, pot juca şi rolul de combustibil pentru următoarele niveluri de nevoi.
În condiţiile în care am rezolvat penuriile de bază, ne găsim antrenaţi de dorinţa împărtăşirii unor sentimente, gânduri şi emoţii în preajma celor care ne relaxează cu prezenţa lor. Simţim nevoia de interacţiune, de contopire a persoanei noastre cu a celor din jur, de schimb, de tranzacţii profitabile în care individualitatea noastră este activul cel mai valoros.
În logica celor de mai sus, nevoile sociale, odată împlinite, constituie baza unei construcţii mai ample, articulată de ţinte rafinate şi, întrucâtva, de esenţă mai înaltă, dar nu neapărat nobilă. Nevoia de recunoaştere, de apreciere, de putere, de strălucire în detrimentul concurenţilor, ne îndreaptă spre acţiuni şi strategii complicate, tot angrenajul fiind susţinut de nevoile anterioare, satisfăcute mulţumitor.
Precum proprietarul unui autoturism costisitor care doreşte pentru rezervorul maşinii sale un combustibil de calitate, tot astfel, fiinţele în continuă mişcare scanează asiduu ofertele şi posibilităţile de împlinire a nevoilor, în căutarea resurselor celor mai potrivite.
Calitatea hranei, a unei relaţii interumane, a unei experienţe reprezintă doar o parte din realitatea pe care dorim să o câştigăm. După ce am completat nevoile şi am asigurat o calitate corespunzătoare a resurselor folosite în acest proces, vom dori, dacă toate condiţiile sunt îndeplinite, să accedem şi la următorul nivel de realizare. Vom dori să ne asociem cu concepte, situaţii, lucruri, oameni care conţin valoare. Sau să devenim noi înşine o parte din mecanismul de producere a valorii.
Până la accesul direct către valori autentice, majoritatea celor aflaţi în competiţie vor consuma resurse de slabă calitate, mulţumindu-se astfel să îşi împlinească nevoile necorespunzător şi vor încerca, amăgiţi de aparenta rezolvare a lipselor, să se apropie de valorile larg acceptate în comunitatea respectivă.
Nimic nu garantează însă că valorile pe care încearcă să le acceseze aceştia nu sunt de fapt, false valori, pseudo-valori, non-valori sau chiar anti-valori. Aminteam mai sus, că oamenii sunt atraşi de cele împărtăşite în grupul din care fac parte.
E atât de simplu încât, iată, rezultă firesc, că, pe de o parte, dorinţa individuală a fiecăruia îl îndreaptă spre o clasă sau alta de valori.
De asemenea, este tot atât de vizibil că grupurile, comunităţile, instituţiile, formele de organizare, transmit mesaje în care idealurile/scopurile/valorile lor sunt foarte clar enunţate, chiar dacă, doar la nivel vizual, subtil sau complex.
Sursa Foto: Wikimedia.org
