de Raluca Fătu
Lucrând în România, că vrei sau nu, îți dai încet seama că nu există un viitor prea strălucit pentru tine, cât timp vrei să te realizezi. Mai ales dacă ai dorința de a o face de unul singur, pe propriile tale puteri și cunoștințe. Sigur, nu este o regulă. Oameni importați s-au făcut remarcați prin foarte, foarte multă muncă. Deci nu este ușor să ajungi pe culmile victoriei. Ai nevoie de bani, de timp și de suport moral cât cuprinde. Iar partea financiară nu este ușor de realizat. Doar în cazul în care ai o familie înstărită poți cu o oarecare mărire a vitezei să treci prin etapele necunoscutului și să ajungi cineva apreciat.
Dar câți oare din românii cu deosebite aptitudini într-un anumit domeniu au posibilitatea de a studia ceea ce le place și în locul în care pot progresa? Venind dintr-o familie modestă, greul este primul care îți apare în cale. Lupta continuă construieşte trecutul unui posibil viitor om de știință, informatician, scriitor. Iar mulți cedează între timp. Nu fiindcă nu și-ar dori cu adevărat, dar pentru că nu au resursele necesare pentru a continua. Pentru a avea bani este nevoie de muncă. Iar munca ce produce un venit acceptabil ocupă aproape toată ziua, toată săptămâna, toată viața. Iar pentru studiu și pentru a ajunge acolo unde îți dorești, rămâne puțin timp. Fiindcă slujba care îți aduce un venit nu este în cele mai multe cazuri, și cea care te pasionează. Așa că mulți posibili revoluționari ai unor domenii se pierd pe drum, făcând ceva ce nu îi satisface complet.
Mă întreb câți dintre copiii care abia au ce mânca ar putea deveni viitorul acestei țări. Un viitor bun care să ne reprezinte cu adevărat, nu așa cum suntem văzuți din afară – un popor de cerșetori, hoți, inculți și muritori de foame. Dintre cei săraci, puțini scapă și ajung la o facultate ori au șansa de a fi văzuți de cineva care să îi ajute. Prin urmare, având atât de multe familii nevoiașe, sărace și ignorate, scurtăm drastic lista celor care ar putea veni cu idei noi, revoluționare din pântecele țării noastre.
Nu-i judec pe cei care aleg drumul țărilor străine. Ei, care preferă să muncească acolo, la fel ca aici, ori chiar mai puțin, pentru un venit considerabil mai mare și pentru un trai mai bun. Că sunt și în afară cazuri în care oamenii nu se scaldă în bani, nu contest. Dar traiul cel puțin pare a promite decență. Așa că de ce să nu mergem afară și să ajutăm statele străine, contribuind la veniturile lor, și să rămânem în România unde nu câștigăm nici respect, nici o viață uimitoare și nu vedem un viitor cu soare, ci doar unul cu noroi?
Decât să te lupți aici, pentru un nimic de salariu, parcă sună mai bine să mergi în țări precum Grecia, Spania, Germania, Anglia. Chiar dacă acolo nu ajungi să scrii cărți sau să fii geolog ori fizician, speli vase, duci gunoiul, culegi fructe și vii de câteva ori pe an în România, dar nu cu buzunarele goale. Și nu mai ajungi să îți urmezi visul pe care îl aveai de mic, murind de foame, cu cearcăne și cocoșat de la citit. Nu, în schimb te poți lăuda cu zile libere, cu un frigider plin și până la urmă cu puține bătăi de cap.
Sursa foto: “Bunt (300007377)” by Till Krech from Berlin, Germany – buntUploaded by perumalism. Licensed under CC BY 2.0 via Wikimedia Commons – http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Bunt_(300007377).jpg#/media/File:Bunt_(300007377).jpg
