de Costin Șerban, fondator & redactor-șef
În urmă cu un an de zile, mai precis pe data de 25 mai 2012, această revistă a publicat primul articol, cu promisiunea ca zilnic să aibă material nou în online. Uitându-mă în urmă, pot spune tare și mândru că această promisiune nu a fost niciodată încălcată.
Probabil vă întrebați de ce e mare lucru asta, într-o eră în care pagina voastră de Facebook e inundată efectiv cu multe articole, unele „vândute” într-o manieră mai ciudată sau de prost gust: „Click aici să vezi ceva exclusiv!”, „Nu ai să crezi ce i s-a putut întâmpla tocmai lui/ei!”, „Dacă nu dai click, s-ar putea să mori!”. Simplu! Majoritatea celor care scriu la acest tip de publicații (și lucrul care mă întristează e ca multe publicații non-tabloid au adoptat recent stilul acesta) sunt plătiți să o facă, stau la birou ca să discute despre ce se publică, iar organizația are anumite avantaje financiare.
Ei bine, acum gândiți-vă la o publicație care zilnic scoate ceva nou, dar fără „Click aici!” și ai cărei autori fac asta din proprie inițiativă, neremunerați în vreun fel, promovând libertatea de exprimare și opinia bine argumentată; cu alte cuvinte, crezând într-o cauză care poate nu mai atrage așa de mult în presă în prezent – lupta pentru opinie liberă.
Din ce în ce mai multe publicații cad pradă cenzurii manageriale, indiferent că vorbim de un patron de presă care impune jurnaliștilor o ideologie forțată sau să susțină un partid sau un anumit grup de orice fel, sau că vorbim de un redactor-șef corupt care abuzează de echipa sa, dictându-le articole pe care ei trebuie să le scrie musai, chiar dacă nu cred în ceea ce relatează. Acest regim de cenzură al unei publicații nu există doar în state aflate la coada Indexului democrației, ci și în România, unde sunt câteva publicații în care jurnaliștii au atâta libertate de exprimare, cam câtă aveau cei de la „Scînteia”.
Vorbind strict de autorii noștri, autorii GEN90, pot spune că mare parte dintre ei au ceea ce am numit „cavalerism jurnalistic”. Adică scriu pentru că vor să scrie și vor să se facă auziți, în încercarea noastră de a oferi probabil cea mai liberă publicație la nivel național, unde niciodată nu s-a interzis vreun articol pe vreun considerent de orice natură și unde toată lumea a fost lăsată să critice, atâta vreme cât aducea argumente solide. Baza acestei reviste este constituită de articolul de opinie bine argumentată. De un an de zile, mult peste o sută de voci s-au făcut auzite, unele mai tare ca altele, unele mai dure ca altele și unele mai profunde ca altele. Dar important este că suntem în picioare, că încă publicăm și că suntem în creștere din toate punctele de vedere.
De un an de zile, un grup de tineri din țară, din majoritatea orașelor mari și din mai multe orașe mici, se exprimă liber și cu bun-simț! Deși unii ochi critici o să spună cum că nu e nimic nou în exprimarea liberă după 1989 din România, diferența este următoarea – într-un caz vorbim de libertate de exprimare „prost înțeleasă” (termen care a devenit aproape un clișeu), iar în altul de libertate de exprimare cu bun simț, ceea ce încercăm să practicăm.
Să sperăm că ne vom auzi și în mai mulți ani de aici înainte! Vă așteptăm luni, pe 27 mai, ora 17:30, la Palatul Suțu (Muzeul Municipiului București) pentru a participa la lansarea noastră de carte, care adună cele mai bune articole publicate vreodată la noi. Toate cele bune și La Mulți Ani!
