Chiar aşa! MacGuffin. De ce MacGuffin? Pentru că e un termen pretenţios? Nu! Pentru că e un termen necunoscut? Poate. Pentru că…
Dacă ar fi să privim ce se întâmplă în sfera culturală în care gravităm cu graţie, putem observa că totul e făcut ca la manual. În orice domeniu, fie că se numeşte literatură, film, muzică, pictură, teatru sau orice altă formă de artă, există reguli, iar încălcarea lor se face, paradoxal, tot după un set riguros de reguli. Ori arta este o formă liberă de expunere a unei pasiuni, ceea ce o separă oarecum de gândirea rece, calculată şi matematică. Evident, această libertate pură a oricărei forme de artă este o utopie. Fiecare domeniu, oricât de îndepărtat de ştiinţele exacte, se ghidează după nişte norme, care sunt mai mult sau mai puţin austere, dar care, totuşi, există. Dar ce îşi propune mai exact această rubrică? Să înlăture oricare barieră care ar putea sta în calea exprimării pure? După cum am mai spus, acest lucru este imposibil, cel puţin în viziunea mea. Dar aceste bariere pot fi forţate.
MacGuffin. Gândiţi-vă la o formă de corelare a literaturii cu muzica şi filmul, nu neapărat în această ordine. Sună banal? Mintea umană este incredibilă în acest câmp al corelaţiilor, al comparării, al similitudinii şi al memorării bazate pe aceste concepte. Cred că nu o dată aţi corelat un fel de mâncare cu o melodie care v-a frapat în timp ce eraţi agrenat în golirea farfuriei. O carte cu o stare sufletească. Un film cu vremea de afară. De exemplu, eu am asociat întotdeauna Nirvana cu alergatul. Poate să nu aibă nicio logică pentru altcineva, dar eu când aud o melodie de-a lor mă simt cuprins de vitalitate. Poţi percepe o melodie într-un anumit fel când o asculţi prima oară şi apoi să vezi un film, sau să citeşti o carte, şi să o percepi total diferit prin filtrul acelei activităţi care te face să-ţi reconsideri părerea iniţială. De ce? Pentru că tocmai ai făcut o corelaţie în urma vizionării acelui film sau citirii acelei cărţi cu un mesaj ascuns din melodie, de exemplu, corelaţie pe care nu ai fi făcut-o, de altfel.
Prin urmare, această rubrică urmăreşte să rupă barierile normative ale croncilor de film, literatură sau muzică şi să le amestece în athanor-ul MacGuffin-ului, nu pentru a obţine aur ci o strălucire inedită.
Acestea fiind spuse, sperăm ca în fiecare weekend să va oferim porţia de MacGuffin care să vă facă să intraţi în noua săptămână cu nori-n minte şi zâmbete-n privire.
Dar ce e totuşi acest MacGuffin? O să explic prin intermediul lui Hitchcock. MacGuffin-ul e un instrument de capturat lei în munţii Scoţiei. Dar nu există lei în munţii Scoţiei. Ei bine, atunci nu există nici acest MacGuffin. E un termen a cărui unică menire e să atragă atenţia, pentru ca în final sa devină irelevant. În cazul acestui articol, însuşi termenul MacGuffin a devenit la rândul său un…MacGuffin.
[…] complică şi mai mult. Dacă sunteţi confuzi în acest moment, nu-i nimic! După cum spuneam în articolul introductiv, barierile acestei rubrici pot fi forţate. La fel poate şi mintea umană să fie împinsă la […]