de Alex Szollo
În 2012, când am văzut primul film The Avengers, l-am recunoscut aproape imediat drept marea lovitură dată de Marvel. Combinația foarte eficientă de acțiune, efecte speciale, scene emoționante și momente de umor pur și nebun m-a dat pe spate, reușind să-mi facă așa-numitul „nerd radar” s-o ia razna de multe ori în decurs de-aproape 2 ore și jumătate. După finalul filmului, mi-am pus întrebarea tipică oricărui tocilar devorator de filme cu supereroi: cum o să se auto-depășească Marvel în eventualitatea unei continuări?
Ei bine, în urmă cu o săptămână, eventualitatea a devenit realitate și pentru subsemnatul nerd, căci am avut ocazia să văd continuarea hitului de box-office din 2012 al celor de la Marvel.
The Avengers: Age of Ultron (sau „Răzbunătorii: Sub semnul lui Ultron”, în traducere și neaoșă adaptare), cel mai nou spectacol vizual al celebrei case de producție specializată în aventuri cu supereroi pentru marele ecran, mărește, într-adevăr, miza. Dacă în primul film aveam de-a face cu o hoardă de extratereștri și fratele malefic al lui Thor, Loki, care voiau să îngenuncheze New York-ul, continuarea îi poartă pe eroi prin fictiva țară est-europeană Sokovia, prin Coreea și Africa de Sud, în încercarea de-a opri amenințarea lui Ultron, un android creat de un program conceput de Tony Stark și Bruce Banner, sau Iron Man și Hulk, pe numele lor de supereroi (interpretați de aceiași Robert Downey Jr. și Mark Ruffalo), care android (cu vocea lui James Spader, celebru pentru serialul The Blacklist) a luat-o razna și vrea să aducă pacea omenirii distrugându-i pe celebrii supereroi, care fac din nou front comun în lupta cu răul.
Față de primul film, avem de-a face în Age of Ultron cu un ton general ceva mai serios, din care însă nu lipsesc momentele de umor (încă din primele momente avem parte de-un schimb inspirat de replici între Iron Man și Captain America) și spectacolul total (să-l vedeți pe Hulk ce face când face urât de tot!). Echipa e mai închegată, fiind deja create legături ceva mai profunde între eroi, așa cum se vede într-o scenă foarte faină cu ciocanul lui Thor (Chris Hemsworth) în centru. Legătura dintre Natasha Romanoff/Black Widow și Clint Barton/Hawkeye (Scarlett Johansson și Jeremy Renner) este complexă comparativ cu cea din filmul din 2012.
Mi-a plăcut teribil și faptul că filmul te-aruncă-n mijlocul acțiunii încă din primele momente, Răzbunătorii fiind nevoiți să recupereze sceptrul lui Loki de la un savant nebun, baronul von Strucker, care face experimente care mai de care mai ciudate. În peisaj intră și gemenii Pietro Maximoff/Quicksilver (Aaron Taylor Johnson), mutantul super-rapid cunoscut bedefililor și din „X-Men” și Wanda Maximoff/Scarlet Witch (Elizaberth Olsen, o telepată cu abilități remarcabile de manipulare a minții), care vor avea roluri-cheie în desfășurarea acțiunii.
Mica problemă pe care-o are filmul ăsta, în ochii mei, e personajul negativ. Treaba e că deși rolul e unul intrigant, androidul cu care se confruntă Răzbunătorii încearcă să fie prea multe deodată: nu-ți dai seama dacă e o forță colosală sau un adolescent cu crize de personalitate. E puternic și instabil, o combinație care nu iese întotdeauna cum ar putea ieși. Parcă nu pare-atât de periculos când încearcă s-o dea pe umor. Că vorbim de umor, replica lui Sam Jackson cu iepurii catolici mi-a provocat un hohot sănătos de râs. Vă-ntrebați ce zice nerdul ăsta zăpăcit? Mergeți să vedeți filmul!
Per total, The Avengers: Age of Ultron e mare, e tare, e spectaculos, chiar dacă băiatul rău scârțâie. Merită văzut, și vă pot spune c-a reușit să mă prindă suficient de tare încât să trag o trântă de proporții epice după ieșire! Patru stele din cinci. Bine, Marvel! Faină treabă!
Sursa foto: “Avengers Age of Ultron” by Source. Licensed under Fair use via Wikipedia
