de Alex Szollo
Fanii producțiilor cu supereroi sunt obișnuiți deja cu concurența dintre cele două mari companii responsabile de promovarea revistelor de benzi desenate, filmelor, serialelor, și tuturor celorlalte produse care au în prim-plan personaje cu puteri supraomenești. DC și Marvel, căci despre ele e vorba, se întrec de ani buni de zile în povești cu eroi celebri precum Batman, Superman, Spiderman, Iron Man, Hulk, Thor și alte ilustre figuri de luptători împotriva răului, fiecare cu legiunile sale de admiratori și contestatari deopotrivă. Filmele de acest gen au cunoscut un adevărat „boom” de popularitate în ultimii ani, superproducții ca „The Dark Knight” (2008), „The Avengers” (2012) sau „Man of Steel” (2013), umplând rând pe rând cinematografele și întețind discuțiile (cu entuziasm sau cârcoteală în centru, că tot vorbeam de asta anterior) dintre fani.
Un trend recent al celor două case de producție este acela de a aborda în moduri total diferite, când vine vorba de ton, filmele cu supereroi. DC, domeniul lui Superman sau Batman, a preferat un unghi ceva mai întunecat și mai serios decât Marvel, așa cum am putut observa în sus-numitele „The Dark Knight” și „Man of Steel”, care stau sub semnul unei sobrietăți punctate cu accente de duritate, și fără prea mult umor direct exprimat. Marvel mizează, așa cum se vede în „Avengers” pe momente de comedie pură combinate cu acțiune și dramatism. Uitați-vă la luptele pline de efecte și explozii dintre Răzbunători și armata de extratereștri ce invadează New York-ul în filmul din 2012. Pe urmă, fiți atenți la interacțiunile pline de înțepături dintre eroi, și mai ales la scenele în care uriașul verde și furios, Hulk, este în centrul atenției. Pe mine unul m-a bufnit râsul mai ceva ca o explozie spectaculoasă la vreo două dintre acestea. Așadar, DC, băieți serioși, Marvel, prieteni cu distracția. Totul e delimitat clar, nu?
Ei, dacă în cazul filmelor se poate afirma cu siguranță că da, atunci când vine vorba de seriale, și cei de la Marvel reușesc să demonstreze că seriozitatea îi prinde, și tocmai despre un serial al lor aflat sub puternica influență a seriozității vreau să vă vorbesc în cele ce urmează.
Serialul, intitulat „Daredevil”, este centrat pe unul din cele mai cunoscute, și în ochii unora dintre fani, subapreciate personaje ale celor de la Marvel. Debutând în revistele de benzi desenate în 1964, Daredevil reprezintă o premieră: este primul supererou cu dizabilități. Daredevil este, de fapt, Matthew Murdock, un avocat din turbulentul cartier newyorkez Hell’s Kitchen, rămas fără vedere în urma unui accident cu substanțe radioactive, care însă îi dezvoltă peste medie celelalte simțuri. Astfel, Murdock se hotărăște să ia asupra sa responsabilitatea de-a combate infractorii de toate soiurile, sub masca justițiarului Daredevil, un luptător și acrobat desăvârșit ce-și ascunde chipul sub o mască de diavol, pentru a-și băga-n sperieți inamicii. Aventurile lui Daredevil au mai fost ecranizate, în lungmetrajul din 2003, cu Ben Affleck, Jennifer Garner, Colin Farrell și Michael Clarke Duncan în rolurile principale. În ciuda distribuției promițătoare, filmul nu a fost un succes răsunător, fiind privit atât de critici cât și de fani ca o producție mediocră, sub așteptări.
Motivele de entuziasm ale fanilor Marvel au reapărut odată cu anunțul intenției companiei de-a spune din nou povestea acestui erou atipic, de data aceasta într-un serial produs în colaborare cu furnizorul de servicii de streaming Netflix, cunoscut pentru seriale precum „House of Cards” sau „Orange is the New Black”.
Proiectul s-a concretizat în cele din urmă, așa că pot să vă dau un verdict. Și verdictul meu, după 12 ani de la ultima apariție pe ecran a lui Daredevil, e că noul serial nu e bun. E FOARTE bun. Din punctul meu de vedere, este revelația serialelor cu supereroi a ultimilor ani.
Recunosc cu mâna pe inimă că văzând direcția în care se îndreaptă filmele Marvel și citind descrieri ale serialului, care promitea o poveste sumbră și dură, m-am întrebat dacă abordarea asta va fi o reușită. După mine, le-a ieșit din plin.
Formatul de serial permite o explorare mult mai amănunțită a conceptului de „origin story” atât de important pentru fanii supereroului, iar tonul chiar face „muzica” în cazul de față. Dacă pe marele ecran, Marvel ne-a obișnuit cu supereroi colorați care-aruncă replici sarcastice pe bandă rulantă și se-ntrec în puteri spectaculoase, în noua versiune a aventurilor lui Daredevil suntem puși față-n față cu un Hell’s Kitchen pe măsura renumelui. Un loc în care violența și corupția sunt la ele acasă, în care puterea reprezintă acel ceva pentru care unii sunt dispuși să facă orice. Vechea poveste cu dreptatea oarbă capătă aici un înțeles cât se poate de limpede. Puterile supraomenești ale lui Matt Murdock, foarte bine jucat de englezul Charlie Cox, cunoscut și pentru „Boardwalk Empire” (sau „Imperiul din Atlantic City”, în traducere românească), ne apar ca făcând parte din însăși ființa lui. Omul nu are nevoie de altceva decât de abilitățile de luptător pentru a arăta că poate face față oricărui adversar, iar scenele de luptă sunt de-o intensitate feroce, poate cea mai mare din tot ce-am văzut în materie de seriale cu supereroi. Marvel nu se sfiește să ne prezinte un erou care la rându-i nu ezită să strice nelegiuiții în bătaie, și chiar să spună că-i place să îi chinuie. Cu toate astea, nu are deloc o aură de invincibilitate, comună unora dintre supereroi. În câteva episoade, îl puteți vedea încasând bătăi „ca lumea”, cum e vorba neaoșă. Și nu e nici eroul „fără pată”, model de moralitate: deși catolic practicant, religiozitatea sa se bate cap în cap cu felul în care el înțelege ideea de dreptate, iar Murdock e conștient de asta, așa cum reiese din discuțiile pe care le are cu preotul la care se spovedește.
Prezența feminină a serialului, Karen Page, partenera de afaceri a lui Murdock, este o altă gură de aer proaspăt, în sensul că, deși e reprezentanta sexului frumos, nu este imediat cuplată cu eroul, cu ajutorul acestuia sau cu oricine altcineva. O vedem gravitând spre unul sau spre celălalt, însă direcția în care personajul interpretat de Deborah Ann Wilson, cunoscută drept femme fatale cu colți din „True Blood” nu ne este clar indicată, chiar dacă fanii comics-urilor o știu drept iubita lui Murdock. Ceea ce e bine. Astfel, formatul de serial își va face și mai bine treaba în sezoanele următoare, ducând personajul în direcții neexplorate în primele 13 episoade. Nici umorul nu lipsește cu desăvârșire, fiind asigurat de rotofeiul Franklin „Foggy” Nelson. Colegul protagonistului, personajul interpretat de Elden Henson(probabil cunoscut românilor din cel mai recent „Hunger Games” e sursa de zâmbete a serialului prin glumele sale, dar reușește și să sensibilizeze prin relația strânsă cu Page și Murdock.
Orice poveste cu eroi are nevoie și de personaje negative, iar aici intervine figura impunătoare a lui Wilson „The Kingpin” Fisk, jucat cu gravitas și intensitate de Vincent D’Onofrio. Auzisem la un moment dat pe cineva spunând că un personaj negativ autentic se consideră îndreptățit în ceea ce face. Dacă e așa, atunci intimidantul Fisk e un „villain” de primă clasă: deși își elimină contestatarii și competitorii cu o brutalitate de neimaginat, se consideră o figură benefică pentru New York, un fel de salvator al orașului. Masiv și extrem de violent în confruntările corp-la-corp, bossul mafiot interpretat de actorul familiar fanilor serialului „Law and Order” este timorat în relațiile sale cu sexul opus, părând aproape un uriaș blând în prezența femeilor. Nu e o brută fără creier, așa cum ar putea sugera fizicul, ci din contră, un fin observator, cu care facem cunoștință pentru prima oară într-o galerie de artă. Forța fizică nu îi compensează, ci îi completează inteligența, punând, într-un fel, semnul exclamării pe ea.
Serialul s-a bucurat de succes din prima, un al doilea sezon fiind confirmat la 2 săptămâni după lansare. Pe lângă asta, a devenit al doilea cel mai piratat, după deja ultracunoscutul „Game of Thrones”. Așadar, dacă vreți să vedeți un altfel de supererou, prins într-o poveste despre putere, dreptate, și legătura ce există între acestea două și limitele umane(trupești sau nu), vedeți neapărat noul „Daredevil”. Eu unul abia aștept sezonul 2!
Sursa foto: wikimedia.com
