În urmă cu ceva mai mult de o săptămână, într-un articol de pe Gen90 se vorbea despre ascensiunea cinematografiei româneşti în viziunea occidentalilor, filmele din ţara noastră beneficiind de tot mai mult respect în străinătate. Din fericire, nu doar cinematografia românească se bucură de acest aspect, saturaţia pentru filmele americane a publicului fiind din ce în ce mai vizibilă. Astfel, filmele din Europa sau chiar filme indiene sunt tot mai apreciate.
Revenind însă la filmele româneşti, acestea beneficiază de o tot mai largă apreciere a publicului internaţional, dovadă făcându-o numeroasele premii şi distincţii primite de peliculele autohtone la festivaluri internaţionale. Nu de mult timp, filmul „După dealuri” al lui Cristian Mungiu a fost inclus pe lista scurtă pentru premiile Oscar acordate în fiecare an unui film străin, o premieră absolută pentru cinematografia românească.
Recent, am avut plăcerea să urmăresc filmul „The Phantom Father” sau „Tatăl Fantomă”, film regizat de Lucian Georgescu, actorul principal fiind Marcel Iureş. „Tatăl Fantomă” a fost cu adevărat o încântare de-a lungul unei ore şi jumătate, prezentând o poveste relativ simplă, poveste ce devine cu timpul din ce în ce mai complicată. Filmul e cu atât mai interesant, cu cât prezintă o parte a României, Bucovina, mai exact, din perspectiva unui profesor american.
Robert Traum (Marcel Iureş), profesor şi scriitor american de origine românească, decide să îşi ia un an de concediu şi să îşi cerceteze originile bucovinene. Ajuns aici, o descoperă pe Tania (Mihaela Sîrbu), o funcţionară la Arhive, femeie ce îi stârneşte imediat interesul. Aceasta decide să îl ajute pe Robert, încercând prin aceasta să scape de rutina zilnică, rutină ce implică şi o relaţie monotonă, care pare să nu meargă în nicio direcţie. De cealaltă parte, singuraticul profesor descoperă o lume nouă, fiind la fiecare pas uimit de peisajele bucovinene, lucru pe care nu se sfieşte să îl admită.
Filmul aduce la iveală mai multe aspecte regretabile ale societăţii româneşti precum sărăcia, corupţia conducătorilor sau tratamentul prost al clienţilor, toate acestea fiind aduse în prim-plan de-a lungul desfăşurării acţiunii. Un plus e însă adus de prezentarea viziunii unui american încântat de orice întâlneşte în Bucovina, dar şi de ospitalitatea mătuşii şi a unchiului Taniei în ce îl priveşte pe Robert, scena din încheierea peliculei fiind absolut genială.
Una peste alta, filmul reprezintă o veritabilă relaxare, mai ales pentru cei obişnuiţi cu filmele produse la Hollywood, filme unde comercialul primează de foarte multe ori în dauna spectatorului sau a acţiunii propriu zise. Personal, îl consider cel mai bun film românesc pe care l-am văzut până acum (deşi trebuie să recunosc că nu am prea multe la activ). Cu siguranţă voi mai urmări filme produse de români, talentul cinematografic fiind, din câte se pare, foarte dezvoltat la conaţionalii noştri.
La o scurtă căutare pe Google, singurul premiu obţinut de „Tatăl Fantomă” este Premiul special la Festivalul de Film Internaţional Almaty “Shaken’s Stars” 2012. Sper să nu mă înşel. Cu toate astea, filmul nu pare a ţinti premii la festivale de film, scopul producţiei lui Georgescu fiind probabil să relaxeze spectatorul prin prestaţia actorilor şi dialogurile relaxate purtate de aceştia.
Aşadar, nu îmi rămâne decât să vă recomand vizionarea acestui film, vizionare pe care cu siguranţă nu o veţi regreta.
Voaideş Emilian
Sutsa foto: Facebook
