Robin Williams: între râs și plâns

Distribuie!

de Alex Szollo

Am fost șocat să aflu azi-dimineață că unul din actorii de comedie care-au revoluționat industria de la Hollywood a încetat din viață, în urma unei aparente sinucideri. Robin Williams, considerat de-o bună bucată de vreme atât de către public, cât și de către colegii de breaslă, unul dintre monștrii sacri americani ai genului, a fost găsit mort în locuința lui din California, pare-se, prin sufocare. Nu o să mă apuc acum să vorbesc despre cariera strălucită a lui Williams, care e subînțeleasă, având în vedere succesul de care omul ăsta s-a bucurat datorită rolurilor nuanțate, jucate întotdeauna cu o (auto)ironie mușcătoare, care-au făcut să râdă tot globul. Nu o să vă vorbesc de showurile de stand-up care musteau de geniu comic. Dacă vreți să-l cunoașteți, pur și simplu căutați-l pe net, așa cum, probabil, ați făcut de multe ori și când era în viață și aveați chef să râdeți ca lumea.  Treceri în revistă ale filmelor memorabile în care-a jucat veți mai vedea pe o grămadă de site-uri, și n-aș vrea ca acest articol să fie doar un alt tribut. Omul ăsta, cred eu, ar fi vrut altceva.

 

Ce vreau, însă, să fac prin aceste rânduri, este să atrag atenția asupra a două fenomene care par a merge din ce în ce mai mult mână în mână.

În primul rând, avem faima, pe care eu unul am asemuit-o mereu cu un șarpe sclipicios și perfid. Hollywood-ul e încărcat până la refuz de povești ale unor oameni care-au avut parte din plin de faimă. Ca să-mi continui analogia cu șarpele, imaginați-vă faima drept o specie de șarpe extrem de veninos, cu o piele frumoasă. Când devin faimoși, greii lumii filmului defilează cu acest șarpe în jurul gâtului, arătându-i peste tot pielea strălucitoare care atrage atenția tuturor. Șarpele ăsta, alunecos cum e, permite celui ce-l poartă la gât și-l arată lumii întregi să se joace cu el cum vrea, să-l învârtă și să-l sucească în toate felurile posibile. Când însă se satură de toată povestea asta începe, pic cu pic, să-și toarne din venin în viața omului care s-a jucat cu el. Ceea ce duce la apariția celui de-al doilea fenomen ticălos despre care vreau neapărat să vorbesc: depresia.

 

Despre un actor de comedie, majoritatea ar spune că e ultimul om de la care s-ar putea aștepta la o depresie. Oamenii ăștia și-au făcut un obicei, transformat în plăcere și ulterior în carieră: fac lumea să râdă. Automat, apare o certitudine în ochii publicului: comicii nu sunt niciodată triști. Ei bine, pentru cei ce cred încă în legenda asta, probabil faptul că marele Chaplin a avut o viață demnă de romanele lui Charles Dickens, marcată de sărăcie, boli psihice (ale mamei) și alcoolism (al tatălui), vine ca o surpriză șocantă. Nu întotdeauna fața care se scălâmbăie pentru ca noi să râdem e fața unui om căruia-i arde de glume. De foarte multe ori e fața unui om care trăiește o viață ce gravitează în jurul cuvântului „prea”. Din păcate, depresia nu face discriminări, și chiar și cei care au parte de lucruri la care un om obișnuit își poate îngădui doar să viseze îi pot cădea pradă. Nu se spune degeaba că oamenii care se luptă cu ea duc bătălii cu demonii personali. Demoni care sunt setați să pună omul în situația de a se subaprecia până la extrem, până la punctul în care-și devin singuri cei mai mari dușmani. Cred că asta s-a întâmplat și cu Robin Williams, ca o ironie a sorții: omul numit cel mai amuzant din lume, cu tot cu fața lui nostimă, cu bonomia care l-a consacrat, nu a putut scăpa de depresie. Mai mult, am auzit că unii dintre cunoscuții lui (nu le spun „prieteni”, căci e destul de greu să le spui așa după ce ar fi declarat), spuneau că omul ăsta „părea fericit”. Ei bine, oare un om care se declară prietenul cuiva nu se gândește că asta înseamnă a-i cunoaște acelui om toate stările, partea întunecată și schimbările de dispoziție? Astfel, o exprimare de tipul „părea” cade din prima.

Părerea mea, cât se poate de sinceră, despre cazul tragic al lui Robin Williams e, așa cum se vede mai sus, că îndrăgitul comic a fost ținta combinației letale care ia naștere atunci când faima se unește cu depresia, o combinație care-și face victimele să se simtă singure, vulnerabile și bune de nimic, în ciuda întregii zone de confort create în jurul lor de toate beneficiile din carieră.

Vreți să știți cum s-a ajuns aici? De vină e perfidia lumii Hollywood-ului, cea care întotdeauna face imposibil de distins linia dintre viața privată și cea publică, dintre sclipire și mizerie, dintre vedetă și om, dintre fani și prieteni. Poate că soarta lui Robin Williams ar fi fost cu totul alta dacă în jurul lui ar fi fost cel puțin un om, din afara familiei, care, probabil, după cincisprezece ani de lupte neoprite cu o depresie înecată în alcool și droguri, era depășită de situație. Un om care să îl susțină neinteresat, necondiționat și nelimitat, și care să nu poată spune vreodată „Omul ăsta părea fericit” fără a fi stat lângă el în cele mai grele clipe și fără a-și pus tot sufletul în a-l ridica de jos.

Din păcate, Robin Williams nu a mai rezistat. Din fericire, a fost dăruit pentru o meserie care, făcută așa cum trebuie, te face nemuritor. Dacă ați zâmbit sau râs în hohote la unul din filmele sale, atunci așa va fi ținut minte pentru eternitate.

Dacă e adevărat că râsul e cel mai bun medicament, atunci tragedia lui Robin Williams vine cu o întrebare: pe doctori cine-i vindecă?

Ați văzut, poate, filmul „Watchmen”, adaptare a romanului grafic al lui Alan Moore ce analizează mitul supereroului într-o societate americană blazată, din timpul Războiului Rece. La un moment dat, unul din personajele filmului spune o anecdotă despre un individ ce se confruntă cu o depresie cumplită, motiv pentru care merge la un psihiatru să-și descarce oful. La recomandarea călduroasă a psihiatrului de-a merge să-l vadă într-un spectacol pe marele clown Pagliacci, individul respectiv răspunde cu amar că el însuși este Pagliacci. Nu credeam că o să ajung să văd la știri un subiect care să ilustreze atât de bine această anecdotă tristă, dar plină de adevăr, și nu pot decât să-mi exprim dorința ca Robin Williams să fie ocolit de adevărata moarte, nenorocita de uitare.

RIP (Râzi În Pace), Robin Williams.

Sursa foto: Wikimedia.org

Taguri

Arhiva