Ne place atât de tare DEX-ul încât ne vom folosi din nou de el. Entuziasm! Căutând “dragoste” ne apar , cu o serialitate specifică, câteva dubioşenii. Spre exemplu : o aşa numită plantă “iarba-dragostei”. Interesant! Dacă deschizi Dex-ul în mod aleator la “iarba-dragostei” sinonimul său va fi–desigur- eşti pregătit? Da, precum te aşteptai este “limba-cucului”.
Subiectul principal este “dragostea”. Lăsând DEX-ul la o parte, nu doar pentru că definirea sentimentelor prin intermediul său este cel mai stupid lucru pe care poţi să-l faci, ci pentru că nu există o definiţie. Ce să comentăm despre trivialitatea aceasta care ne mănâncă viaţa? Mai multă dramă şi exagerare ca în ciuma lui Cupidon nu există nici în ”Tânăr şi Neliniştit”.
Am putea spune că dragostea este modul în care natura ne păcăleşte să ne reproducem? Dragostea nu are definiție, cică se simte. Japoneza unei noi iubiri este incomprehensibilă. Nu am nici dicţionar de traducere, nu am decât câteva jertfite cunoştiinţe despre această limbă. Dar ce să facă omul?
Încearcă şi astăzi, încearcă şi mâine, devine un reflex prostesc, devenim precum potaia lui Pavlov. Generalizarea sentimentului de iubire este o punere în scena tragi-comică-parodisiacă ce se poate uneori înnoda bine pe funia obsesiei şi nebuniei. Dacă nu ştii consecinţele, nu te îndrăgosti, domn’le! Dragostea deja devine overrated, cărţi de tipul Sandra Brown, s-au compus milioane de cântece de dragoste şi te întrebi: Câte sunt obsesii? Câte sunt închipuite? Câte reprezintă one-way love? Într-un final, îţi dai seama că idealul tău romantic se regăseşte în alt timp, în alt oraş, în altă ţară, pe alt continent. Te îndrăgosteşti de poze modificate şi ajungi să te complaci cu cel de lângă tine. Este atât de înjositor pentru ego-ul tău să faci alegeri greşite. E ca şi cum l-ai unge cu unt-de-arahide, devine greu digerabil. Ghici ce? Eşti alergic. De fapt, la ce nu eşti tu alergic? Alteori, te întrebi dacă iubirea nu este o mârşăvie creată de Dumnezeu pentru a ne lua mintea de la război. Dar, îţi mai torni un pahar cu vin şi îţi uiţi ideea.
Vreau să prezint o clasificare a tipurilor de sirop romantic bazată pe experienţa proprie, biensour.
Numărul 1: Iubirea familial/r/ă Iubirea pentru rude şi părinţi este cea mai sinceră deoarece să zicem că, vine natural, cordonul ombilical, tata Freud, suport financiar. Se înțelege de la sine că este singura iubire cu care trăieşti toată viaţa şi nu poţi să o ştergi cu buretele.
Numărul 2: Îndragosteala na(t)ivă Cea mai tampită senzaţie asociată cu acel trivial sentiment exclusivist în zilele noastre de “fluturi în stomac” supranumită, de cele mai multe ori, “dragoste la prima vedere”. Îndrăgosteala aceasta este, de fapt, o atracţie sexuală necontrolată. Feromoni, hormoni zboară la milioane de km pe secundă înspre directia ta şi a celeilalte părţi implicate. Este genul cel mai superficial de dragoste. Nu durează şi nici nu promite, dar se simte intens, din păcate.
Numărul 3: One way love Genul de experienţă care te lasă rece şi pustiit. Mica dragoste neîmpărtăşită? Iubirea aceea puţin obsesivă în care te minţi singur că cealaltă persoană simte ce simţi şi tu, fluturaşule. Comentarii? Simplu şi dureros. Factor de risc? 100%. Şanse de suferinţă? 100% Grad de implicare? 50 %. Cazul este inchis.
Numărul 4: Dragoste ca la Paris Titlul spune totul. Ai avut vreodată o relaţie în care ai fost, teoretic şi practic, ca un iepure? Dar nu se ştie dacă poate fi categorisită drept “dragoste” sau exces de hormoni. Cert este că Parisul este un oraş tare frumos, păcat de brânză. În concluzie, să imi arate cineva ce înseamnă cuvântul în exteriorul celor prezentate.
Poate că este cumva dincolo de categoriile de mai sus, poate că nu. Cine ştie? Tot ce știu este că Dragoste ca la Paris să tot avem.
Ana Maria Gheorghe
sursa foto: wikimedia.org
Chiar curios. Cea ce am rasfoit pe pagina dvs. despre Dragostea: Între adevar si mit | Gen90.net m-a impresionat. Te felicit pentru dezvoltarea gen90.net, care e un site care merita cunoscuta.