Se apropie noul an şi o dată cu el apar dorinţele, visurile: ce am vrut să realizăm şi nu am putut, ce ne propunem să realizăm în anul care vine sau de ce nu, în viaţă.
Nu ştiu despre voi, dar eu sunt foarte greu de motivat. Am nevoie de To Do lists, deadline-uri şi tocmai de aceea la sfârşitul fiecărui an îmi fac o listă cu 10 lucruri pe care vreau să le fac în anul care vine şi numai aşa mă pot motiva să muncesc. Este un exerciţiu simplu, zic eu, util şi motivant.
Bineînţeles, am şi o „bucket list” cu 50 de lucruri pe care aş vrea să le fac în viaţă. Eu, una, le consider super motivante şi – de ce nu? – amuzante, mai ales după ce le citeşti peste ani şi te gândeşti: „Oh, Doamne, cum de mi-am putut dori asta! Ce copil eram!”. Ca să dau un exemplu în acest sens vă recomand să vizionaţi filmul „7 things to do before I’m 30”, unde pe lista de rezoluţii a protagonistei se regăsesc lucruri nebuneşti precum: să devin un star rock sau să-mi fac un tatuaj.
De fapt, listele astea sunt idealuri. Sunt lucruri pe care vrei să le faci, dar pe care, din anumite motive nu le poţi face la momentul respectiv, aşa că le amâni. Le treci pe listă.
Şi de multe ori lista aceea poate deveni lungă şi te poţi trezi la o vârstă când e timpul să bifezi ce ai realizat şi ce nu şi să constaţi cu stupoare că nu ai realizat prea multe sau că multe din idealuri sunt nerealizabile încă.
Şi totuşi, nebuneşti sau ideale, sunt dorinţele noastre. Şi este de datoria noastră să le ducem la bun sfârşit. Mie listele astea mi se par o bună ocazie de a te cunoaşte pe tine însuţi.
Îţi propui, de exemplu, ca în 5 ani să mergi singur în Africa. De ce în 5 ani? Ce te opreşte să nu mergi acum? Banii? Frica?
Să vorbim puţin despre frică, pentru că de multe ori ea ne împiedică să facem tot ce ne-am propus. De ce ne este frică? Ne este frică pentru că nu cunoaştem pe nimeni? Ne este frică pentru că nu vorbim limba? Ne este frică pentru că ne putem rătăci?
Cum să ne rătăcim dacă nu plecăm niciodată din zona de comfort?
Cum să cunoaştem oameni noi, cum să socializăm, cum să ne schimbăm dacă nu încercăm lucruri noi?
Şi mai ales, cum să ne descoperim pe noi înşine dacă nu prin… adrenalină, nebunie, împlinirea idealurilor?
Lista aceea de la începutul fiecărui an ar trebui poate să răspundă la întrebarea: „Ce ai face dacă nu ţi-ar fi frică?”. Răspunsurile ar trebui să ne motiveze, iar cu fiecare bifare a unui lucru făcut, să ne simţim mai împliniţi, mai fericiţi cu noi înşine.
Fiecare realizare a noastră, fiecare vis împlinit ar trebui să ne dea aripi, să ne facă conştienţi că suntem capabili de orice, că nimic nu ne stă în cale şi că de fapt singurele limite nu suntem decât noi.
Şi nici nu contează prea mult dacă nu ai reuşit să-ţi faci tatuajul acela în adolecenţă, cum ţi-ai propus, ci abia la 30 ani sau că ai ajuns în Africa abia la 50 ani, când ţi-ai putut permite preţul sejurului.
În fond, important este să ştii să te bucuri de fiecare vârstă şi să profiţi de avantajele ei.
Un 2013 fară ghinion vă doresc!
Miruna Tătaru
Sursa foto: Photopin
Am încercat din greu să pricep titlul dumneavoastră, “Rezoluţii 2013”. Scriitura este subiectiv-personală, deci nu pare o hotărâre colectivă luată în urma unei dezbateri. De asemenea, nu vă aflaţi în vreo împrejurare în care să daţi o rezolvare legală unei cereri. Dacă e vorba de apropiate însănătoşiri(?) în anul care vine, mărturisesc că mă bucur pentru dumneavoastră. Nu pot desigur să înlătur posibilitatea ca dumneavoastră să aveţi în vedere anularea mai multor contracte ale căror prevederi au fost încălcate (sper că nu de către dumneavoastră).
Dacă nici una dintre opţiunile de mai sus nu corespunde dorinţei dumneavoastră de expresie, nu pot decât să sper că printre visurile dumneavoastră pentru noul an se află şi folosirea corectă a vocabularului limbii române.
Un an bun!
An nou fericit!