Citeam de curând un articol în care eram informaţi că Ministerul Educaţiei va colabora cu Biserica Ortodoxă Română pentru a consolida programa obiectului Religie, sub pretextul accentuării a ceea ce înseamna „sistem de valori de referinţă” şi „valori morale” în societate.
Nu ştiu ce ar trebui să ne deranjeze mai mult: faptul că o instanţă a statului secular, Guvernul prin intermediul ministerului sus-menţionat, îşi anunţă conlucrarea cu o anumită facţiune religioasă într-o chestiune de interes public sau faptul ca BOR îşi aroga un fel de monopol asupra ceea ce înseamnă educaţia morală a tinerilor?
Ambele aspecte sunt subversive. Orice proces politic care are în vedere un bun public (i.e. educaţia) trebuie supus dezbaterii şi din acest motiv trebuie să fie transparent şi să nu beneficieze de patronajul sau condiţionarile partizane (sau sectare) ale vreunei facţiuni, de jure, private. A concepe altfel modul de formare şi implementare a unei decizii într-un stat – pretins – modern este cel puţin o fraudare a statutului său democratic.
Argumentul că peste 80% din populaţia României este de rit ortodox şi deci că „poporul” în „plenitudinea” sa este ortodox, iar statul nu poate fi altfel decât obligat să accepte o viziune a moralei publice conformă cu cea promovată de instituţia religioasă dominantă este un argument slab. Două prezumţii stau la baza acestuia: a. ca restul confesiunilor şi populaţia atee, în virtutea unui raţionament statistic, nu ar trebui să se bucure de acelaşi lobby politic precum BOR şi b. că BOR are o versiune a moralei optimă, congruentă cu interesele statului în ce priveşte educaţia cetăţenilor săi şi cu interesele individului în ceea ce priveşte dezvoltarea sa personală. Prima stă şi la baza oricărei tiranii a majorităţii, iar a doua are în vedere „mitul expertului” în date factuale (teologice, în cazul nostru) care invoca un ascendent asupra celorlalţi, evitând dezbaterea şi impunând propriul punct de vedere.
Ca materie, Religia este cel puţin invazivă în curriculumul şcolilor românesti: va începe înca de la clasa pregătitoare şi va continua până în ultima clasa a liceului. Motivaţia fiind că ea ajută tinerii la identificarea şi însuşirea unui sistem valoric şi moral şi contribuie la definitivarea caracterului. Problema începe atunci când se admite tacit că morala nu poate exista în afara unei religii, ceea ce înseamnă că ea vine, în mod necesar, la pachet cu dogmele şi practicile unei confesiuni anume. Nimic mai fals.
În forma sa actuala, obiectul Religie ar trebui să devină opţional, iar în cel mai bun caz – extracurricular. În schimb sunt convins că un ansamblu de repere etice poate fi transmis celor mici şi printr-o serie de parabole şi învăţături nereligioase, care se poate mai târziu definitiva, de la nivelul gimnaziului, în mai multe discipline, cum ar fi Etica sau Istoria Gândirii Morale. În paralel, pentru a nu priva elevii de bogăţia cunoaşterii culturale se pot organiza cursuri de Istoria Religiilor; un studiu efectuat dintr-o perspectiva antropologica şi, de altfel, neimplicată resentimentar.
Este, cred, un pas important în modernizarea României această transpunere a religiosului din sfera publică către cea care îi este cuvenită, anume sfera privată – individuală sau confesională.
Mihai Niță
Sursa foto: wikimedia.org
Ma bucur ca imi pot pastra mintea deschisa astfel incat, desi apartin religiei ortodoxe si participand de-alungul anilor in ore frumoase si educative de “religie”, sa pot totusi sa iti dau dreptate. Mai ales pentru ca nu toti au norocul meu, de a fi avut ora de religie axata mai mult pe comportament cuviincios si morala decat pe ritul ortodox in sine.
Etica este atat de necesara in scoli incat nu m-ar deranja daca ar inlocui ora de religie. As prefera insa sa ramana religia in scoli, chiar ca optional, dar sa existe in continuare pentru copii mei.
Insa a lasa educatia pe baza unei “fractiuni religioase” precum te exprimi, risca prea mult. Fanatici sunt peste tot, si chiar cu cele mai bune intentii nu intotdeauna ajungi unde trebuie. Iar in societatea de astazi o persoana trebuie educata sa aiba orizonturi largi si sa judece in primul rand lucrurile prin prisma sa, sa nu ia totul de bun (“don’t take anything for granted”).
Setul de valori pe care trebuie sa ni-l dezvoltam trebuie sa lase loc adaptarii in orice societate. Religia , chiar si cea ortodoxa, cand este impusa si predata intr-un mod necorespunzator risca sa limiteze.
adica mai pe scurt ne intoarcem la perioada comunista ? ca atunci era interzisa predarea religiei in scoli.. pana la urma eu nu inteleg cu ce-i deranjeaza pe oameni religia… e doar o predare a istoriei si traditiei mai mult, de oameni tine daca ajung sa creada in Dumnezeu sau nu… nu e ca si cum ii taie capul cu toporul daca nu crede! oameni au murit in 89 ca sa se poata preda religia in scoli, pentru ca doar credinta i-a ajutat sa treaca de perioada grea a comunismului (de aceea era si interzisa de stalinisti) … oameni au trecut prin multe ruautati intamplate in perioada aceea numai cu ajutorul acestei gandiri… e o materie ce trebuie respectata si invatata, care-i problema celor ce o vor scoasa din scoli ? ceva concret.. ii face rau cuiva ?
Credinta sa-i fi facut pe romani sa reziste in perioada comunista? Eu as zice ca mai mult inventivitatea si versatilitatea. Pana la un anumit punct, desigur. Caci dupa anul 1971, mentalul colectiv romanesc a devenit atat de fracturat incat cu sau fara credinta, daunele ni se prezentau ca ireversibile.
Daca credinta ortodoxa ne-ar fi pastrat in firea noastra “pre-comunista” nu am mai fi vazut nici regim Iliescu, nici mineriade si nici marginalizarea partidelor Conservatoare si Crestin-Democrate o perioada lunga de timp, dupa revolutie.
Nu, draga Felix, nu ne intoarcem la perioada comunista ci ne modernizam invatamantul: religia, ca obiect, in forma sa actuala reprezinta mai mult dogma + ritualuri ortodoxe, care nu servesc decat la fidelizarea mintilor tinere catre o singura factiune (cam autoritara pentru spiritul crestinesc), si anume BOR. Religia, in prezent, prezinta doar o vziune partinitoare asupra spiritualitati, nu de multe ori ajungandu-se la intoleranta fata de alte culte.
Nu e o mare pierdere daca religia (adica invataturi + practici ortodoxe) devine o activitatea privata (familiala sau confesionala).
Persoanele care nu vor acum sa participe la orele de religie s-ar bucura de libertatea (binemeritata) pe care tocmai au dobandit-o: aceea de a nu fi constransi la un studiu dogmatic.
Persoanele care vor sa se bucure de studiul si aprofundarea propriilor credinte metafizice vor putea sa faca asta nestingheriti acasa, in comunitatile religioase si, desigur, in lacasul de cult.
In timp ce la scoala prin Istoria Religiilor si Etica si-ar insusi niste cunostinte universale si nepartizane (indiferent de orientarea lor religioasa).
E o situatie in care fiecare castiga. Din acest motiv, frica de a nu se mai preda dogma in scoli apare ca fiind irationala in cazul cetatenilor ingrijorati(desi este perfect justificata in cazul BOR, care ar pierde un public tinta aproape esential: tinerii si, in consecinta, din influenta politica viitoare).