Actor de film românesc, dar și de Hollywood, fondatorul primului teatru independent din România:”Teatrul Act”, președintele festivalului internațional de film „Anonimul”, dar nu în ultimul rând un voluntar implicat la Tășuleasa Social. După cum bine intuiți, toate aceste titluri i se cuvin lui Marcel Iureș.
Probabil că mulți abordează palmaresul filmelor hollywoodiene în care acesta a jucat alături de actori mari, precum Brad Pitt, Morgan Freeman, Tom Cruise, George Clooney, etc.
Consider că lucrurile esențiale pentru un actor român ca acesta nu sunt în exclusivitate rolurile avute la Hollywood sau același aer respirat cu Brad Pitt ci, paradoxal, capacitatea de a nu cădea pradă acestei industrii și lumi superficiale, care în cele din urmă duce la un soi de perisabilitate și complacere în crearea unei imagini și menținerea ei cu dinții și cu închinări păgâne, până la finalul carierei.
Artiștii ce-i are țărișoara noastră, sau mai bine spus i-a avut, căci majoritatea celor realmente profi, au fugit cât au văzut cu ochii din România, ori blamând sistemul ori lipsa fondurilor. În schimb, Marcel Iureș vine constant cu o notă de optimism în ceea ce privește „puștimea”, cum obișnuiește să sublineze mereu Cătălin Ștefănescu. Mai precis, acesta crede în talentul românului, spunând că: „are o forță de a evolua remarcabilă”, iar această puștime răzvrătită are resursele necesare pentru a face orice în cultură și artă.
Tot el apreciază faptul că „în cultura românească sunt probleme de management, eficiență și responsabilitate”, valorile neavând o implicație în această incapacitate organizatorică.
Dezvoltând această idee, menționam la început că pe lângă actor mai este și voluntar la o Asociație de Împăduriri, Tășuleasa Social. De apreciat este că Marcel Iureș are disponibilitatea de a împărtăși experiențele din cursul carierei lui profesionale cât și din viață, unor tineri dornici de a schimba România, nu doar prin plantatul unor copaci cât și prin plantatul unor noi idei în societatea actuală, bazată pe bun simț și responsabilitate. Un loc minunat, în care acesta își găsește mereu liniștea, joacă teatru în aer liber, amintindu-și astfel de originile acestei arte și pune cap la cap noi idei și proiecte; un loc în care de-ar pleca, tot l-ar găsi, visându-l.
Din punctul meu de vedere, este un mare român nu numai pentru reușitele sale actoricești ieșite din sfera Europei, ci și datorită implicării și responsabilității de care dă dovadă, neluând-o din loc, ci din contră, rămânând pe câmpul de luptă, alături de noi, cei care mai credem în voi, deși mulți dintre voi nu mai credeți de mult în ei.
Manuela Dospina
E un actor mare.