E vacanţă şi sărbătorile sunt departe de a se fi terminat. În acest sens vă propun să ne relaxăm la o şuetă cu trupa Fallen. Împreună cu Soso (lead vocals), Luca (tobe), Gabi (bass), Matei (rhythm guitar/harsh vocals) si Vlad (lead guitar) vom lua pulsul industriei muzicale româneşti şi vom tăia în carne vie aspecte privind calitatea trupelor existente dar şi direcţia către care se îndreaptă.
A.M: Să începem cu începutul. Care este povestea Fallen? Unde, când şi cum a început?
Luca: Primul pas pentru Fallen a fost o versiune brută a piesei „Trapped”. Mai exact riffurile principale pe chitară. În tentativa de a construi ceva de la acele câteva acorduri, eu m-am alăturat trupei, şi l-am chemat şi pe Vlad ulterior. După o pauză, în peisaj au aparut Soso şi Gabi, iar lucrurile au început să se contureze.
Matei: Fallen a început cu o audiţie… O audiţie ca Matei să fie vocal în trupa în care Soso este chitarist. Până la urmă s-a întâmplat exact invers.
Fallen: Matei făcuse instrumentalul piesei Trapped, dar nu avea versuri, aşa că l-a rugat pe Soso să-l ajute. De acolo până la înregistrarea piesei în studio au mai fost câteva repetiţii.
Primele două au fost în formulă incompletă pentru că fie Gabi, fie Vlad nu au putut ajunge, dar la cea de-a treia repetiţie s-a compensat pentru absenţe printr-o piesă, “Running”, a cărei structură şi versuri au fost compuse atunci la sala.
De atunci s-a făcut un obicei ca la fiecare două repetiţii să compunem o piesă nouă, motiv pentru care de-abia aşteptăm repetiţiile cu număr impar.
A.M: Spuneţi-ne câte un lucru interesant/inedit/amuzant despre fiecare membru în parte?
Soso: N-am cântat ca vocal în nici o trupă până să intru în Fallen.
Luca: Am exersat rudimente pe coapse până mi-a cazut părul de pe ele. Acum refuză să crească la loc.
Gabi: Nu-mi plac roşiile, dar sunt mort dupa pizza (cu cât mai mult sos de roşii pe ea).
Vlad: Pot să obosesc când stau degeaba şi nu mă plictisesc niciodată.
Matei: Am fost exorcizat la 6 ani.
A.M: De ce Fallen? Ce semnifică pentru voi?
Soso: Fallen a fost prima chestie care mi-a venit în minte după ce am scris versurile piesei Trapped şi m-am gândit că toate piesele vor urma, mai mult sau mai puţin, aceeaşi direcţie.
Matei: Cred că oricine care vrea să se ridice are nevoie de o decădere pe masură.
A.M: Care a fost sursa voastră de inspiraţie în demararea acestui proiect?
Soso: În cazul meu, inspiraţia despre şi pentru proiect vine din muzica facută de colegi.
Gabi: Pur şi simplu dorinţa de a cânta ceea ce-mi place.
Vlad: Ca şi muzician sursele mele de inspiraţie sau influenţele, cum le zic unii, provin din nenumăratele genuri de muzică pe care le ascult. De la muzica clasică până la technical death metal şi de la old-school EDM până la black metal şi grindcore. Ca membru al Fallen folosesc influenţele mele din sferele thrash, metalcore, heavy metal şi hard-rock pentru a-mi compune părţile de solo şi pentru a veni cu idei noi pentru piese.
Matei: Când eram mic eram fascinat până şi de sunetul tramvaielor care trec peste vreo sudătură de şină. Îmi pot imagina o linie melodică din orice.
A.M: Ce înseamnă pentru voi acest proiect?
Soso: Pentru mine este un mod de exprimare, am libertate la capitolul versuri/linie melodică şi încerc s-o fac cât mai bine.
Luca: Pentru mine Fallen este mai mult decât suma elementelor sale, fiindcă în acest format ideile curg una după alta şi mereu e ceva de făcut. Fallen a devenit o obsesie.
A.M: Care a fost prima melodie pe care aţi interpretat-o?
Fallen: Trapped, deşi Soso a interpretat la prima repetiţie o versiune acapella a piesei „Dragi prieteni, sus paharul” a lui Gică Petrescu.
Gabi: Trapped e prima piesă interpretată împreună. La prima repetiţie, cand eu şi Matei am ajuns mai devreme, am interpretat Antichrist Superstar de la Marilyn Manson, eu la bass, el la tobe.
A.M: Ce vă doriţi să realizaţi în acest domeniu?
Soso: Cât mai multe 🙂 Să fim ascultaţi şi apreciaţi pentru muzica pe care o cântăm.
Luca: Vreau să demonstrez unui public deja saturat de muzica „mainstream” a momentului că metalele sunt mai mult decât par pentru urechea „neformată”.
Gabi: Să ajungem cât mai departe posibil.
Vlad: Vrem să fim pentru metal-ul românesc ce au fost Metallica, Megadeth, Anthrax şi Slayer pentru thrash-ul anilor ’80, adică o trupă originală care se face cunoscută prin muzica pe care o compune.
Matei: Fac asta din pasiune. Dacă o să pot culege roadele vreodată, cu atât mai bine.
A.M: Care este opinia voastră cu privire la industria muzicală din România?
Soso: De la underground la mainstream e cale lungă, este important să-ţi placă ceea ce faci şi să fii foarte hotărât. Din păcate, la noi în ţară se pune foarte mult accentul pe un gen de muzică pe care eu încerc să-l evit.
Gabi: Deşi nu sunt fan al muzicii româneşti, sunt convins că există trupe foarte bune, doar că nu reuşesc să se promoveze sau cine ar trebui să-i promoveze nu o face. Oricum, consider că românii, în general, sunt oameni foarte închişi la minte şi imediat cum aud o chitară electrică se sperie. Din păcate, sunt promovaţi foarte intens „artişti” care nu fac altceva decât să cânte pe versurile (total ilogice şi incorecte gramatical) şi negativele făcute de alţii.
Vlad: Cred că există o industrie muzicală în România care este un copy-paste înca nereuşit al celei americane unde, spre exemplu, talentul şi cunoştinţele muzicale sunt mai puţin importante decât aspectul fizic şi faima obţinută oricum.
Matei: E ca peste tot. Fie mergi pe val, fie rămâi underground. Singura diferenţă e că în străinătate cei care promovează sunt mai numeroşi şi cu siguranţă se stăruie mai mult.
A.M: Mai speraţi în muzică de calitate în România?
Soso: Există muzică de calitate în România 🙂 Sunt foarte multe trupe bune la noi alături de care mi-ar plăcea să cântăm şi la care merg când au concerte. Dacă ar fi să dau câteva exemple aş zice Goodbye to Gravity, Breathelast, Trooper, White Walls, Voodoo şi lista poate continua..
Luca: Muzica de calitate încă mai există în ţară. În multe forme, doar că nu are cine să o asculte……..
Gabi: După cum am zis şi mai sus, în muzică vor exista întotdeauna şi lucruri de calitate. Până la urmă mi se pare corect să cânţi ce-ţi place. Dacă altora nu le place ceea ce cânţi, sunt liberi să schimbe postul de radio.
Vlad: Normal că mai sper…. Muzica de calitate există, doar că este făcută şi ascultată în nişe neinteresante încă pentru producătorii autohtoni.
A.M: O privire de ansamblu asupra genului pe care îl adoptaţi. Ce loc ocupă acesta în industria muzicală românească? Există un public educat sau nişa este destul de restrânsă?
Soso: În ultima vreme au apărut mai multe trupe care ridică ştafeta, iar concertele lor au de obicei foarte mulţi spectatori. Totuşi, mai mulţi sunt cei care nu ascultă acest gen de muzică.
Luca: Se zvoneşte că Metalhead ar vrea din nou să promoveze trupele underground, fapt care pur şi simplu te umple de speranţă.
Gabi: E greu de zis. Ca să zic aşa, suntem un fel de „corcitură”, în sensul că avem gusturi diferite. Mie imi place muzica inteligibilă, îmi place să înteleg ce se cântă acolo. Nu înţeleg rostul unor genuri cum ar fi Death Metal şi toate derivatele sale, nu se înţelege nimic din ce cântă oamenii ăia.
Vlad: Există, în opinia mea, două categorii de ascultători de rock şi metal în România: cei mai în vârstă, care au prins trupele mari de atunci din România şi străinătate (Cargo, Sepultura, Metallica ş.a.m.d) la apogeu şi cei tineri ca noi care avem şi şansa trupelor mari de azi (Avenged Sevenfold, Bullet for My Valentine, Breathelast, Trivium). Prin genul pe care-l abordăm vrem să-i mulţumim pe toţi….:)
Matei: E imposibil să mulţumeşti pe toată lumea! Indiferent că adoptăm mai mult sau mai puţin acest gen, tot se găseşte un om care să ne contrazică. Tocmai din această cauză nu îmi place să cataloghez vreo trupă . Muzica e muzică, nimic mai mult.
A.M: Mulţi interpreţi şi multe trupe de calitate au adoptat în ultima perioadă stilul comercial. Principalul motiv este cel financiar. Cât de comerciali aţi fi dispuşi să deveniţi?
Soso: Personal nu fac compromisuri când e vorba de muzică.
Gabi: Eu nu văd o problemă în a fi comercial atâta timp cât tu faci treabă. Ăsta e şi scopul muzicii, să transmiţi un mesaj pe care să-l audă cât mai mulţi oameni. Cred că cine spune „Nu, eu vreau să fiu underground, vreau să fiu obscur” ori minte, ori e tâmpit. Între muzica bună şi cea comercială există o relaţie parte-întreg. Muzica bună devine întotdeauna comercială (dacă e promovată destul), însa nu tot ce-i comercial e şi bun.
Vlad: Daca prin comercial se înţelege o scădere în calitatea conţinutului muzical atunci vreau să devin într-atât de comercial încât lumea să nu cumpere nimic din muzica pe care o fac şi care-mi place.
Matei: Sunt de aceeaşi părere cu Gabi.
A.M: Ce aşteptări aveţi de la publicul vostru şi cât de multe sunteţi dispuşi să îi oferiţi?
Soso: O să oferim muzică marca Fallen şi ne aşteptăm ca cei din public să facă multă gălăgie la concerte 🙂
Gabi: Cum a zis şi Soso, gălăgie la concert (nu prea multă totuşi, că altfel mă acoperă pe mine, care şi-aşa m-aud greu cu bassul).
Vlad: Vreau ca fanii noştri, în momentul în care vin la concerte, să se descotorosească de toate problemele cotidiene şi să fie ei înşişi.
A.M: Aţi lansat deja o melodie. Spuneţi-mi mai multe despre ea.
Soso: Trapped prezintă povestea unui om ce este prizonier al propriei sale minţi, ca rezultat al deciziilor luate şi al remuşcărilor în urma acestora. Contrastul dintre strofe şi refren reflectă stările prin care acesta trece – confuzie, disperare/furie, ură.
A.M: Când va avea loc lansarea oficială?
Soso: Cel mai probabil la primul concert 🙂
Vlad: La primul concert…Nu probabil, ci SIGUR!
A.M: Viaţa de rock star este una la care mulţi visează. Cum arată pentru voi versiunea ideală?
Vlad: Viaţa de rock-star înseamnă pentru mine să faci muzică şi să o cânţi în faţa fanilor. Mai înseamnă să fii un model pentru fanii tăi, nu prin vestimentaţie sau prin vicii, ci prin ce fel de om eşti, cum te comporţi şi cât de bine cânţi.
Matei: Marilyn Manson cred ca e cel mai bun exemplu.
A.M: Unde/cum vă vedeţi peste 5 ani?
Soso: Multe se pot întâmpla în 5 ani. Ce pot spune cu siguranţă este că mă văd mai experimentat.
Vlad: Vreau ca în 5 ani muzica noastră să fie atât de ascultată şi cunoscută, încât trupele care se vor forma atunci să facă cover după măcar una dintre piesele noastre.
Interviu realizat de Ana-Maria Berbecel
