Acorduri înflăcărate de rock şi un volan cu un cap de mort care pur şi simplu zboară spre tine. Mad Max: Fury Road a ridicat ștacheta în ceea ce înseamnă revitalizarea unei francize deja existente, scoţând la înaintare o lume sângeroasă care te face să îţi pui o singură întrebare: mai au sentimentele întâietate? Regizorul George Miller a ţinut aproximativ 15 ani cu dinţii de o idee şi a profitat de evoluţia tehnică pentru ca produsul final să ajungă la oameni, prin audio-vizual.
Acţiunea explodează încă de la prima scenă şi nu te lasă până când genericul de final începe să ruleze pe ecran. Filmul este o cursă continuă, în care adrenalina pompează în fiecare scenă. Distopia milenară ne pune față în faţă cu un viitor sumbru, o societate bazată pe anarhie, în care regulile au încetat să existe, în care războaiele pentru apă şi petrol conduc. Scenariul pregăteşte o surpriză – personajul principal nu este Max Rockatansky, căruia îi dă viaţă Tom Hardy, ci personajul interpretat de o Charlize Theron războinică, rasă complet în cap, Furiosa, care comite păcatul de a-l trage pe sfoară pe Immortan Joe, personajul dement care face legea, pe când ceilalţi se chinuie să supravieţuiască în Citadella, o parabolă a societăţii în care trăim, urâţită până la refuz. Personajele principale sunt construite într-un soi de antiteză – Furiosa are un ţel solid şi nu se dă în lături de la a încerca poate şi imposibilul, pe când Max este personajul martor, un singuratic trezit într-o situaţie care pare a fi fără scăpare, mulţumindu-se ca în această aventură să lege un soi de parteneriat cu Furiosa.
Drumul furiei, o urmărire nebună, înflăcărată de o coloană sonoră pe alocuri psihedelică, are o destinaţie sigură – Furiosa le răpeşte pe minunatele soţii ale conducătorului nebun (soţii ce par un grup de modele Victoria`s Secret), ţintind spre un paradis sperat, Oaza Verde, un miraj în plin deşert. De aici, acțiunea în care oprirea înseamnă moarte, iar succesul ține de viteză. Scapă cine poate.
Fără niciun moment de pauză, în aproape 90 de minute, scenariul nu te lasă să îţi tragi sufletul – personajele vorbesc, se luptă, iubesc şi mor. Toate la viteză maximă. Nu se opresc, pentru că asta ar însemna să moară.
Confruntările par desprinse din spectacolele Cirque du Soleil, cu salturi fluide acompaniate de acorduri care sfidează logica şi aşteptările oricărui spectator.
Mad Max: Fury Road nu se înscrie în convenţii, tocmai aşa reuşind să fie extraordinar. Te asurzeşte, te înnebuneşte, te seduce. Transmite o senzație puternică, ceea ce filmele de la Holywood nu au mai facut de mult. Şi, de ce nu, să îl vizionezi îţi poate lăsa o senzaţie constantă de greaţă.
Sursa foto: wikimedia.com
