de Tiberiu Paul Iordache
„Moral” sau „moralitate” sunt cuvinte pe care e posibil să le auzim destul de des, însă aproape întotdeauna sunt menționate cumva într-un context legat ori de legi/reguli ale statului, ori de legi/reguli ale religiilor. E posibil ca mulți dintre noi să fi înțeles din ce am fost învățați că respectarea legilor, fie a statelor, fie a religiilor, este ceea ce constituie moralitate. O astfel de gândire poate fi invalidată numai prin studierea legilor statelor sau religiilor și găsirea unei singure legi care este injustă pentru cel puțin una dintre părțile implicate. Pentru a putea ajunge cu adevărat la ceea ce putem numi moralitate, principii morale ne sunt necesare, iar pentru a ajunge la acestea ne este necesară filozofia.
În ziua de azi putem vedea doar din observarea populației generale și a persoanelor pe care le cunoaștem că filozofia nu este un subiect la care mulți indivizi se gândesc. Un posibil motiv ar putea fi acela că în școli din România – și nu numai – subiectul nu este studiat o perioadă foarte îndelungată de timp , iar când este studiat, deseori este redus la conversații vis-a-vis de modul în care au gândit filozofi ai trecutului, și nu pe ce și-au bazat modul de gândire. Cel mai important aspect de înțeles cu privire la filozofie, de asemenea fiind și cel mai puțin enunțat, este faptul că se bazează pe gândire rațională. Un alt aspect important este acela că filozofia caută să găsească principii universal aplicabile. Etica fiind o ramură a filozofiei, de asemenea este bazată pe gândire rațională, iar principiile morale la care etica ajunge reprezintă concluzii raționale și universale cu privire la situații care sunt sau ar putea fi întâlnite în realitate.
Principiu este un alt cuvânt pe care e posibil să-l auzim destul de des. Unii indivizi s-ar putea să-l folosească pentru a-și numi motivația fundamentală pentru care gândesc sau acționează într-un anume fel într-o situație concretă. Un principiu reprezintă într-adevăr fundamentul pe baza căruia gândim sau acționăm într-un anume fel, însă acesta este scopul pentru care este folosit, nu ceea ce este principiul. Situația poate fi asemănată cu înțelegerea diferenței dintre scopul unei unelte, cum ar fi o șurubelniță, și ceea ce este o unealtă sau cum ajunge să fie formată. Șurubelnița este folosită pentru înșurubarea șuruburilor, însă acest mod de a o descrie nu ne relevă nimic despre ceea ce șurubelnița este sau cum ajunge să existe. Din acest motiv doresc să definesc principiul, cum am făcut și în paragraful anterior, ca fiind o concluzie rațională la care putem ajunge prin cunoașterea realității. Un principiu moral necesită să fie și universal aplicabil, așa cum este și cazul principiilor din științele exacte precum fizică, chimie, biologie sau matematică. Astfel, putem defini principiile morale ca fiind concluzii raționale și universale cu privire la ceea ce este bine și la ceea ce este rău, la care putem ajunge prin cunoașterea realității și utilizând gândirea rațională. Cu alte cuvinte, dacă ne-am format un principiu moral corect, acesta poate fi aplicat în orice situație fără a produce pagube sau injustiție cuiva.
Acum că am definit ce sunt principiile morale și cum ni le formăm, un singur lucru mai rămâne de definit: Gândirea rațională. Pentru a fi capabili de gândire rațională, avem nevoie să cunoaștem realitatea, fie în mod direct prin propriile simțuri și experiențe, fie prin utilizarea unor surse de încredere pentru obținerea informațiilor. Este necesar să comparăm cunoștințele și experiențele proprii cu ale altora pentru a determina dacă sunt într-adevăr corecte și să fim la curent cu noile informații din domeniile care ne interesează, altfel riscăm să comitem erori de judecată care ne vor duce la concluzii false. Este un fapt ușor de înțeles că mințile noastre sunt predispuse să comită erori. Oricine a comis sau continuă să comită erori când face calcule matematice simple sau care se înșeală când intuiesc care corp geometric are volum mai mare sau când vede iluzii optice, poate înțelege că mintea oamenilor este predispusă la erori. Noi avem nevoie să învățăm cum să nu comitem erori pentru a înțelege realitatea într-o manieră ce oferă predictibilitate.
După acumularea cunoștințelor și experiențelor, pasul final pentru a putea ajunge la un principiu este să interpretăm ceea ce cunoaștem. Aici este ultimul pas la care se pot face erori grave care pot duce la concluzii false. Este absolut critic ca atunci când interpretăm ceea ce cunoaștem să nu ne lăsăm concluziile să fie influențate de preconcepții asupra subiectului, de ceea ce alții au încercat să ne convingă cu privire la subiect, de ceea ce ne-am dori să fie adevărat, de ceea ce ar fi avantajos pentru noi să fie adevărat, de faptul că respectiva concluzie este în dezacord sau chiar în totală contradicție cu ceea ce intuim că este adevărat sau de faptul că respectiva concluzie ar putea influența într-o manieră negativă relațiile noastre cu alți indivizi. Dacă reușim să facem acest lucru, gândirea noastră a fost într-adevăr rațională, nepărtinitoare și neinfluențată de propriile noastre sentimente vis-a-vis de subiect și putem forma un principiu moral corect și acționa într-o manieră morală.
Poate vă întrebați acum de ce am simțit nevoia să trecem prin toate aceste definiții ca să înțelegem pe ce se bazează filozofia, ce este gândirea rațională și ce sunt principiile morale. Primul motiv este acela că foarte mulți indivizi nu cunosc ce înseamnă cu adevărat, deși poate le folosesc des. Al doilea este pentru că unii indivizi au un simț moral înnăscut mult mai puternic decât alții și pot ajunge la formarea unor principii fără ca măcar să știe ce sunt acestea. În cazul indivizilor din urmă, aceștia e posibil să fi simțit odată sau poate de mai multe ori în viață că alții din jurul lor nu gândesc sau nu acționează într-o manieră care să demonstreze gândire rațională sau logică. Există o explicație foarte simplă pentru care mulți oameni acționează într-o manieră ce demonstrează o lipsă de gândire rațională. Majoritatea oamenilor nu au principii și nu știu să gândească într-o manieră rațională, iar din acest motiv nici nu înțeleg bine realitatea și o interpretează cu ajutorul unor concepte precum soartă, destin, păcate sau zeități din diferite religii. Este mult mai ușor pentru un individ să gândească în termeni precum „Dacă eu respect regulile astea înseamnă că fac bine, iar dacă nu, înseamnă că fac rău” decât să încerce să adune cunoștințe și experiențe de-a lungul vieții pentru a încerca să ajungă la o concluzie care reprezintă, în esență, o componentă a adevărului.
Va urma!
Sursa foto: Wikipedia.org
