de Agnes-Ioana Oboroceanu
Aparent, numărul utilizatorilor de Facebook din România s-a blocat timid, de câteva luni bune, undeva la 7.200.000. Nu poți să nu te întrebi dacă atât ne-a fost sau se pregătește, plină de șiretenie și destul de curând, o explozie a numărului celor rămași în urmă,. Cu riscul de a împărtăși gânduri deja gândite și vorbite, rețeaua socială și-a impregnat existența într-a noastră, probabil, mai mult decât ar fi trebuit s-o facă. Am fost noi prea permisivi, a fost ea prea convingătoare? Ambele părți poartă vina, aș zice.
Cum nu merită să-ți verși furtunos nemulțumirile în poala lucrurilor care nu se mai pot schimba, ar trebui să fim conștienți că e mai înțelept să utilizăm Facebook-ul cu ulterioare rezultate pozitive – sau cel puțin neutre – și să nu permitem bumerangului să ne lovească în față cand se întoarce de la extrema cealaltă.
Cel mai probabil, fiecare dintre noi a simțit cel puțin o data în timp ce dădea scroll în newsfeed, anticul iz de hi5 și toate experiențele vizuale care îl însoțesc. Ne-am declarat cu toții nemulțumiți când l-am surprins deja instalat pe Facebook, ne-am întrebat, oftând resemnat, cum de s-a întamplat asta și ne-am grăbit să etichetăm persoanele care l-au infiltrat drept „ciudate”, „disperate după atenție”, „capete seci” și alte apelative din același câmp semantic.
Urmărind firul acestui exemplu, merită să ne gândim dacă prima impresie pe care ți-o faci despre un individ prin intermediul profilului său de Facebook este de neclintit sau are șanse de îmbunătățire. Există două posibilități: minunea se poate întâmpla, iar wall-ul persoanei respective să nu corespundă în totalitate cu imaginea vieții ei reale sau alege să facă o radiografie exactă a modului în care își trăiește viața și nu îi este rușine cu ea. Cert este că deși poate suferi modificări, de preferat în bine, prima impresie insuflată de postările de pe Facebook rămâne undeva păstrată la cald până i se oferă ocazia să intervină și să-ți șoptească „Gândește-te de două ori înainte să…”. Probabil, unii mă contrazic, susținând că nu își formează o părere bazată pe „aparențele” de pe Facebook, dar trebuie să stabilească înainte dacă le pot numi așa sau nu. Până la urmă, „it’s human nature” – prima impresie contează.
Deși e important nu numai modul cum ești privit de ceilalți, ci și părerea lor generală despre tine, problema poate fi ancorată în realitatea socială prin punctarea unei practici din ce in ce mai des întâlnite și la noi: recrutarea pentru un job consultând profilul de Facebook. Angajatorii au prins ideea: cumva, chiar în doze mici, ce e pe Facebook reflectă preocupările, interesele și stilul de viață al candidatului. O fotografie mai ciudată, un status presărat cu greșeli gramaticale de neiertat, un like nelalocul lui, pot compromite acel CV sclipitor depus pentru obținerea unei slujbe. Deocamdată, nu putem ști cu exactitate cine ne vizitează profilul; tocmai de aceea, noua carte de vizită ar trebui să aibă o grafică pe cât se poate de…„curată“.
Probabil că primele impresii pot fi schimbate, însă contactul virtual trebuie să fie înlocuit cu cel fizic și în cazul acesta, părerea formată cu ajutorul celui dintâi dictează tendința de a dori ca cel de-al doilea să se petreacă.
Ideea pentru articol mi-a venit dintr-un documentar românesc pe care l-am urmărit cu ceva timp în urmă. Trist, dar adevărat: http://adevarul.ro/tech/retele-sociale/documentar–facebook-reteaua-ne-a-schimbat-viata-8_5395a9960d133766a86d7b94/index.html
Sursa foto: Wikimedia.com
