de Costin Florian Miron
Coduri, legi, reguli sau norme ?
Lumea pe care o vedem şi în care trăim se ghidează după nişte reguli. Există reguli scrise, legi, acte normative, regulamente oficiale şi regulamente de ordine interioară, legi ale comunicării şi ale interacţiunii umane. Cele mai multe dintre reguli au la bază cutume foarte vechi, de secole sau mii de ani (Dreptul Roman, Codul lui Napoleon, Sharia, Torah, etc).
Legile nu sunt, la urma urmei, decât redarea în cuvinte a unor coduri comportamentale, maniere de a trăi, de a colabora, de a câştiga sau de a pierde, de a gospodări timpul şi spaţiul din perspectiva unei/unor fiinţe umane înzestrate cu discernământ. Precum trasarea clară a liniilor de înrudire la populaţiile studiate de antropologi sau un cod de bune practici al unei corporaţii multinaţionale, reglementările alcătuite armonios pot asigura durabilitatea comunităţii.
Tot astfel se formează tradiţiile, cutume ancestrale, modificate permanent, dar care păstrează amprenta unei matrici în continuă schimbare. Imperceptibile uneori, schimbările intervenite în structura codurilor, sunt sedimentate şi concretizate într-o structură îmbunătăţibilă dar care poate regresa la un nivel mai vulgar[1] de manifestare. Asemenea artelor marţiale clasice cu reguli foarte stricte şi însoţite de ritualuri complicate care au evoluat în lupte televizate, campionate de arte marţiale mixte, programe epice de wrestling, cu reguli simplificate şi multe elemente libere care să ofere atractivitate show-ului.
În realitatea imediată constatăm că funcţionează şi reguli nescrise, informale, nerecunoscute scriptic sau înregistrate de vreun cod civil. Acestea pot fi interiorizate individual prin experienţa de viaţă a fiecărui cetăţean indiferent de condiţia socială, origine, rasă, nivel de IQ sau orice alt determinant obiectiv. Achiziţionarea de competenţe interpersonale poate defini succesul social al unui individ aflat în competiţie pentru resurse şi valori.
Blocarea accesului la dezvoltarea acestor competenţe poate provoca devieri şi neadecvări serioase în temperamentul şi caracterul obiectului modificat. Probabil, cea mai bună modalitate de a înlesni succesul este dezvoltarea acestor abilităţi iar cea mai bună cale de a preveni accesul la cunoaştere, informaţie, ergo devenire completă/sănătate/dezvoltare/împlinire este excluderea din perimetrul celor care îşi pot folosi corect toate resursele.
Care este rolul regulii/al normei, în funcţionarea corectă a unei societăţi ?
Din cele mai vechi relatări şi surse cunoscute istoric, precum şi din cercetări antropologice / etnografice dar şi din viaţa de zi cu zi, aflăm că norma este un dat necesar al unui grup de fiinţe umane.
Prin grup sau comunitate înţelegem inclusiv noţiunea de familie, trib, comunitate închisă, club, asociaţie, biserică, organizaţie religioasă, naţiune, stat, comunitate lingvistică, etnică, profesională, grupuri informale, clandestine, cu scopuri ilicite, comunitate de fani, admiratori sau followeri ai unui icon, idee sau gen artistic (muzical, literar), partid politic, organizaţie, corporaţie sau ghildă cu scop economic, şi lista poate continua.
Cei care vor să facă parte din grup trebuie să afle codul, să-l interiorizeze şi să-l respecte. Aici intervine rolul coercitiv, mai mult sau puţin benefic, al gardienilor memoriei comunităţii/grupului. Cei care cunosc în detaliu codurile grupului au misiunea de a se îngriji ca cei nou-intraţi în comunitate (copii, elevi, studenţi, convertiţi, migranţi, etc.), să îşi aproprie[2]cât mai fidel acest set de reguli care să-i transforme în membri/cetăţeni viabili şi funcţionali.
Sursa foto: Wikimedia.org