Fiecare ţară a lumii, mai mult sau mai puţin civilizată, trebuie să găzduiască şi persoane de altă naţionalitate, persoane venite în ţara respectivă pentru muncă, în vizită sau pentru a se stabili acolo. După cum bine ştim, nici România nu face excepţie, etniile majoritare, după cea română fiind în ţara noastră etnia maghiară şi cea romă.
La fel ca în orice ţară civilizată, şi în România persoanele de altă etnie vor să beneficieze de anumite drepturi, cel mai important dintre acestea fiind, în opinia mea, reprezentarea în conducerea ţării. Nu voi vorbi aici de chestiuni politice, ci de relaţiile inter-etnice, relaţii ce străbat din ce în ce mai des în presa românească, în prim-plan fiind mai ales raportul dintre maghiari şi români în judeţele cu populaţie majoritar ungurească.
Ei, ca locuitor al unuia din aceste judeţe (Harghita), mă consider destul de avizat să vorbesc despre raporturile dintre români şi maghiari în Transilvania. Bineînţeles, presa face referire de cele mai multe ori la lucruri mai puţin plăcute, cel mai recent eveniment fiind scandalul legat de arborarea steagurilor maghiare şi secuieşti de către anumiţi primari harghiteni sau covăsneni. Dacă e să fim cinstiţi, oamenii au dreptul să îşi manifeste identitatea sau originea, însă în limitele legii, articolul 24 din HG 1157/2001 spunând: ” arborarea drapelului sau a fanionului altui stat, cu alte dimensiuni decât cele ale drapelului României şi cu alte ocazii sau în alte condiţii decât cele prevăzute la art. 6, 7 şi 9 constituie contravenţie“.
Aşadar, nu e nimic rău în arborarea steagului Ungariei, atâta timp cât această arborare are loc în momentul vizitei unui/unor diplomaţi maghiari. Dacă se vrea însă schimbarea naţionalităţii unei instituţii publice româneşti, deja avem o problemă. Cred că cea mai potrivită atitudine din partea oficialităţilor statului ar fi aceea de a sancţiona pe oricine încalcă prevederile constituţionale şi penale, dovedind prin aceasta că scaunele din Parlament (tot mai multe, e drept) nu sunt ocupate degeaba. Desigur, fac referire la acest eveniment, pentru că este de natură recentă. Nu de puţine ori s-au depăşit limitele bunului simţ sau chiar cele legale, diferite persoane aducând injurii la adresa statului de care, până la urmă, aparţin.
Situaţia nu e însă atât de sumbră precum pare, majoritatea cetăţenilor maghiari fiind mulţumiţi cu situaţia actuală, politicienii fiind cei care agită apele inutil. O parte din vină ne aparţine cu siguranţă şi nouă, românilor, pentru faptul că de foarte multe ori ne atacăm noi înşine ţara, arătându-ne prin aceasta nepăsarea şi indiferenţa în cazul unor ulterioare atacuri (desigur, la nivel declarativ) la adresa statului şi chiar a noastră, ca “fii ai patriei“.
Dacă am început articolul de la ideea de “diferenţe între etnii”, ar trebui probabil să fac referire şi la romi. Ei sunt, din câte se pare, ceva mai rezervaţi în comportament, însă, în condiţiile în care peste câteva zeci de ani ar putea deveni majoritari în ţara noastră (conform unor studii demografice), ne putem aştepta la orice. Cu toate astea, nu puţine sunt conflictele cauzate de persoane ce aparţin etniei rome, fapt pentru care nu sunt prea agreaţi în sânul comunităţilor româneşti.
Nu vreau să se înţeleagă din cele spuse aici faptul că am ceva împotriva minorităţilor din România. De altfel, mulţi din prietenii mei foarte apropiaţi sunt de etnie maghiară sau romă. Nu sunt nici un revoluţionar, vreau doar să atrag atenţia asupra unui subiect actual, exprimându-mi părerea în această privinţă. Desigur, dezbaterea e deschisă şi oricine vrea să mă susţină sau contrazică, o poate face la secţiunea rezervată comentariilor. Cam atât deocamdată. Şi nu uitaţi, încercaţi mereu să fiţi mai buni!
“Frumuseţea cosmosului este dată nu numai de unitatea în varietate, ci şi de varietatea în unitate.” – Umberto Eco
