Să scrii despre un contemporan de-al tău, nu e ușor; mai ales despre Dan Puric. Acest om aduce la fizic cu un Napoleon Bonaparte al teatrului, dar din perspectiva caracterului și al spiritului, este incomparabil.
Nu are pereche nici printre cei din branșa sa. Majoritatea oamenilor care populează această țară știu cine este Dan Puric fără să se fi documentat prea mult. Este unul dintre cei mai buni actori de pantomimă din țară, având la activnumeroase spectacole reușite și expresive din punct de vedere artistic. Dar dacă explorăm și alte fețe ale acestui artist complex, descoperim că este de asemenea și un actor de film și un regizor de teatru foarte bun, un dansator de step excepțional și un scriitor și publicist expresiv, cu precădere spre latura spirituală.
Majoritatea spectacolelor în care joacă sau pe care le regizează au fost preluate de sala mare a Teatrului Național, lucru care spune multe despre felul în care publicul îl percepe ( sau ar trebui să îl perceapă). Ultimul său spectacol „Don Quijote” – un sincretism al artelor, unde literatura, dansul, teatrul și muzica se împletesc ca un spic de aur în fața publicului este unul deosebit tocmai prin faptul că reușește în maxim 2 ore să redea ani buni din viața „cavalerului nebuniei” care se luptă tot timpul cu „morile de vânt”.
Din punct de vedere cronologic evoluția sa a avut loc în felul următor: a terminat mai întâi Liceul de Arte „Nicolae Tonitza” din București, după care și-a îndreptat atenția către teatru și a absolvit la clasa ilustrului Dem Rădulescu care era profesor pe atunci la catedra de actorie din cadrul Institului de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, apoi a îmbrățișat meseria de actor colaborând cu teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani pentru a ajunge pe scena Teatrului Național din București unde este și în prezent un actor binecunoscut.
Rolurile de pe scena teatrului românesc l-au afirmat pentru publicul contemporan autohton, fără îndoiala. Însă ce este cu adevărat de apreciat la acest om de teatru, este faptul că a dus renumele țării și pe alte meleaguri străine. Spectacolele sale de pantomimă sunt difuzate de posturi de televiziune precum BBC, 3SAT Frankfurt sau RTL film. Pe lângă actorie, Dan Puric a cochetat și cu filmul obținând roluri importante în filme precum : „Sosesc păsările călătoare” regizat de Geo Saizescu în 1984, „O vară cu Mara” în regia lui George Cornea în 1988 și ultimul dar nu cel din urmă, un rol principal în co-producția româno-sârbă „Tinerețe frântă”, avându-l regizor pe Marija Marić.
O altă ocazie de a descoperi un om pur și frumos, o avem prin intermediul cărților sale: „Omul Frumos” la editura Lumina Tipo din București sau „Fii demn !” în care artistul adresându-se la persoana întâi pe tot parcursului scriiturii realizează o confesiune a sufletului său pur și lucid.
Asta înseamnă, în mare parte să-ți cultivi sufletul, să-ți explorezi resursele spirituale şi intelectuale. Dan Puric este cel mai bun exemplu în acest caz.
Nicoleta Diaconeasa
Dan Puric eu un om frumos. Desi e un pleonasm. Suficient e sa fii om.