C24h despre plăcerea lecturii

Distribuie!

de Nicoleta Diaconeasa

Omul poate trăi fără cărţi. Într-adevăr?

Da, din punct de vedere obiectiv putem trăi fără să citim sau fără să avem vreo predilecţie către literatură. Nu ne-ar afecta nicio funcţie vitală, însă am fi ca o lămâie fără vitamina C, care odată stoarsă nu-şi pierde scopul hidratării şi al desfătării simţurilor, mai ales pe timp de vară, dar nu te alegi cu nimic în plus de pe urma ei. Iar pentru pasionaţii tehnologiei avem varianta următoare: cărţile sunt modalitatea prin care software-ul cerebral al omului îşi poate face update-urile. Comparaţii, pot exista sute, ideea e una singură.

E important ca un popor să-şi cunoască istoria. De câte ori nu am auzit asta? Ei bine, de unde ne putem informa mai bine despre acest trecut al nostru dacă nu din cărţi? Google nu se pune la socoteală, căci dacă nu existau cărţile înainte de a fi fost inventată orice sursă online de informare, nici Wikipedia nu ar fi avut de unde să adune atâtea informaţii cu privire la diferite domenii. E bun pentru imagini, dar chiar şi pentru asta putem publica ediţii cu poze, căci pictura şi gravurile au existat dinainte să fi fost inventat Nikon-ul sau altă formă de imagine digitală. În fine, nu vreau să vă pierd în detalii tradiţionaliste şi să părăsiţi site-ul pentru altceva mai interesant decât filosofiile mele despre importanţa cărţilor. Dacă ele sunt vitale sau nu în scopul unei erudiţii, până la urmă decide fiecare pentru el, dar trebuie să recunoaşteţi că sunt mijloace perfecte pentru relaxare, cel puţin.

Omul modern a realizat de mult că uneori e prea grăbit ca să mai trăiască. Încercând din răsputeri să ne facem un viitor stabil şi o viaţă frumoasă, realizăm adesea că de fapt adevărata frumuseţe a vieţii ne scapă printre degete. Într-o astfel de eră cine mai are timp să citească un Război şi pace, Mizerabilii sau În căutarea timpului pierdut? În afara celor care îşi doresc o licenţă, un master şi eventual un doctorat în literatură, cititorii amatori sunt adesea bulversaţi de piaţa de carte. Titluri cu etichetă de bestseller în librării care ajung uitate pe noptieră luni întregi, cărţi prea mari sau prea complicate pentru a fi terminate pot face ca plăcerea pentru literatură să fie ştirbită de multe ori. Contează foarte mult ce citeşti, cât şi când. E asemănător cu dieta. Nu poţi mânca ceva greu de digerat la o vârstă fragedă aşa cum nu poţi citi Anna Karenina la 12 ani.

Aşadar e bine să existe o educaţie a literaturii şi nu precum se face în şcoala generală şi în liceu. Nu cu aceleaşi concepte prăfuite şi uneori îndoielnice îndesate elevilor pe gât fără niciun pic de conştiinţă a efectului produs: moartea pasiunii.

Însă, la un moment dat în viaţă (şi de obicei  acest lucru se petrece din întâmplare) dăm peste cel puţin un autor care ne captivează, fie cu subiectele pe care le alege pentru cărţile sale, fie cu stilul său de scriere. Unii dintre noi nici nu ştim exact să enunţăm foarte bine motivele pentru care optăm pentru un autor sau altul. Pe aceşti cititori îi admir eu cei mai mult şi lor le dedic această rubrică. Sunt acei cititori pe care îi vezi cu o carte în mână în diferite locuri în oraş : la cafenea, în parc, în mijloacele de transport în comun, etc ; o carte care le-a captivat total mintea şi imaginaţia mai ales, pentru câteva ore, şi le-a îmbunătăţit chiar starea de spirit.

Haideţi să descoperim împreună plăcerea textului, să descoperim acele texte despre care librăriile nu ne mai vorbesc, pe care şi rafturile bibliotecilor le-au cam uitat şi care ne pot introduce în povestea lor pentru câteva ore, o zi, maxim două, atât cât ne lasă liberi ghearele spinoase ale secolului vitezei.

Sursă foto: Ileana Răchită

 

Taguri

Arhiva

One Comment

Comments are closed.