,,Vreau să slăbesc.” Este ultimul gând al ei înainte să adoarmă. Se întinsese în pat cu o foame teribilă, dar asta o mulţumea. Dacă se simţea sătulă după masă, îşi pipăia nervoasă şoldurile şi abdomenul, să nu care cumva să se fi depus grăsimea cât ai clipi. Dar acum, lucrurile erau altfel, ultima dată mâncase la ora 4 după amiază, urma să mai mănânce a doua zi, la ora 11 dimineaţa. Aşa treceau câteva ore bune în care nu avea altceva de făcut decât să slăbească.
Nu s-a considerat dintotdeauna grasă. Mai mult de atât, în şcoala generală i se spunea ,,barza”, îmbrăca vreo două perechi de colanţi pe sub blugi şi se gândea cu groază la venirea primăverii, la faptul că va trebui să renunţe la ei. Apoi, obsesiva întrebare: ,,sunt prea slabă?”, pusă mamei şi prietenilor apropiaţi.
Când a început facultatea, încă se considera slabă şi nu o mai deranja atât de tare. Purta blugii fără colanţi şi nu se mai contorsiona în poze, doar-doar să creeze impresia că are cu câteva kilograme în plus. Într-un weekend, când se întorcea acasă, s-a împrietenit în tren cu o fată care făcea modeling. Vorbind cu ea, savura modul în care arăta şi se întreba ce ar avea în plus sau în minus faţă de ea, cum ar fi dacă ar fi şi ea model? Victoria, după modul în care a primit-o, a venit a doua zi, când a primit un mesaj pe Facebook de la agentul de modeling al fetei cu care se împrietenise în ziua precedentă în tren. Era flatată, în sfârşit, a fi slabă, nu mai era un defect gata să fie hulit de cei din jur. A cântărit situaţia şi a ajuns la concluzia că, până la urmă, nu avea nimic de pierdut. S-a dus la agenţia de modeling, pentru casting.
Măsurată, întrebată, îmbrăcată şi schimbată, aşa a decurs ziua de casting pentru ea. Când ieşise de acolo era confuză. Era grasă, putea să fie mai înaltă, mai slabă, mai blondă, cu pomeţii mai proeminenţi. A început să ţină regim şi să facă sport. Nu se gândea la altceva decât la scopul ei, care trebuia neapărat atins. După trei săptămâni, s-a întors la agenţie, cu o inimă care stătea să îi sară din piept. Proba cantarului şi a centimetrului au confirmat: slăbise. Laudele s-au treminat repede, cu un simplu ,,bravo, ne mai auzim.”
Au trecut vreo trei luni, în care a revenit la greutatea iniţială, ba mai mult, a mai pus altele în plus. În timpul unui seminar la facultate, i-a sunat telefonul. Era una dintre agente, spunându-i dintr-o suflare să vină repede la agenţie, să i se facă nişte fotografii. Din nou, era prea grasă pentru standard. Avea o săptămână la dispoziţie să slăbească, aşa că a început o dietă drastică.
Viaţa ei începuse să se împartă între mese calculate drastic, sfaturi de nutriție, eschivare şi mult sport. Uneori, părea că regimul draconic dă rezultate. După o lună, a fost chemată din nou la agenţie, pentru o şedinţă foto. Pozele urmau să apară într-o revistă. În opt ore, cât a durat şedinţa, nimănui nu i-a păsat de ea ca om. Un ritm nebun, în care schimba haine scumpe, atentă la machiaj şi la coafură, la modul în care îşi încleştează maxilarul, cu burta suptă şi cu picioarele încordate. Revista a apărut, iar colegele de cameră au cumpărat-o mândre, au decupat fotografiile în care apărea ea şi le-au lipit ca postere pe pereţii din camera de cămin pe care o împărţeau. Obţinuse tot ce îşi dorise, însă lumea pe care o întâlnise în spatele hainelor, machiajului şi aparatelor de fotografiat, nu era ceea ce îşi dorea.
Acum stă în pat, după o masă plină cu carbohidraţi, luată la 8 seara. Nu se mai gândeşte la cât de mult îşi dorește să slăbească. Nu mai vrea să fie la câţiva centimetri aproape de perfecţiune.
Şi perfecţiunea cine o judecă, cine îi stabileşte tiparele? Ea, cea din rândurile de mai sus, nu are un nume, e oricare ea dintre noi. I se aruncă sfaturi şi nu îşi mai dă seama dacă, simţindu-se bine în pielea ei, este potrivită pentru societate. E frumoasă şi grasă şi slabă, şi înaltă şi scundă, blondă sau brunetă, cu pomeţi accentuaţi sau nu. Ea ştie asta, dar e bulversată de o lume nebună. Trebuie doar să i se mai aducă aminte din când în când: câteva kilograme în plus sau în minus nu te duc aproape de perfecţiune, iar teama de a fi tu te urâţeşte.
Sursa foto: wikimedia.com
