După cum prea bine știm cu toții, a început campania pentru Parlamentare. Iar campanie, iar vot… De-o parte, zâmbetul generos și încrezător al onorabililor candidați, mesaje şi discursuri mobilizatoare pe stradă, în ziare, la televizor, pe Internet; speranţe batjocorite, amar, obidă și furie resemnată de partea cealaltă, în casa românului încălzit şi hrănit mai mult cu promisinuni decât cu agent termic şi mâncare. „Cu cin’ să mai votez, domn’le? LA CE să mai votez, nu vezi că-s toți o apă ș-un pământ?”
Trist, dar adevărat ! Oribil de multe promisini de campanie din ‘90 până azi au fost lăsate, fără nicio rușine, de autorii lor, la stadiul de promisiuni. Varianta oficială: „Planurile mi-au fost zădărnicite de…” (aici apar variațiunile: partidul de opoziție, consiliul local, neimplicarea cetățeanului, iarna grea, țânțarii veniți din orașul vecin, cataclisme naturale etc). Varianta neoficială: „Am zis… E, şi ce dacă am zis?! Las’ că le trece! Până la alegerile următoare uită !” Și așa se şi întamplă: promisiunile sunt, în final, uitate de cetățeni, procesul fiind stimulat de o șapcă și un mititel electoral pe sfârșit de mandat.
Românului nu-i e mereu clar ce s-a întâmplat. Ce-i e însă mereu clar e că ceva nu e în ordine, că România lui e o Românie mică, umilită, strangulată și călărită. Îi e clar că trebuie să se schimbe ceva, dar, proporțional cu vârsta, e tot mai convins că minunea nu va veni în timpul vieții lui. Așadar, mecanismul de apărare ce a ținut flacăra poporului vie peste veacurile vitrege funcționează – românul înjură! De paști, dumnezei și multe, multe altele, că doar suntem un neam poetic. Înjură, şi, de multe ori, refuză pur și simplu să mai gândească la ce votează, sau chiar renunță cu desăvârșire la a mai vota.
Acum, o dată în plus, când votul a niște milioane de români, o majoritate covârșitoare la referendum, nu a schimbat nimic, românul nu mai vrea să voteze. Dacă i-ai mai trimis la poartă și niște procurori să-l pună să jure cu mâna pe Biblie că spune ce și cum a votat, i-ai tăiat orice chef.
Această atitudine este, pe cât de ușor de înțeles, pe atât de otrăvită și putredă pentru creșterea noastră ca țară. Dacă la nenea Ion de șaptezeci de ani e de înțeles că, atunci când vine vorba de vot, rămâne „oleacă” cu pălaria-n mână și se scarpină descumpănit pe chelie, la noi nu e de înțeles. Generația ’90, care vrea să fie „altfel”, generația născută într-o societate care are cel puțin bazele legale pentru a fi competitivă, generația care privește jinduind spre nivelul occidental, generația noastră, TREBUIE să voteze.
Cultura democratică e defectuoasă spre inexistentă în țara noastră, și crează un cerc vicios mizer și claustrant între lipsa de exercițiu critic al alegătorilor și prestația slinoasă și coclită a aleșilor. Adevărat, e greu ca, privind la televizor să îți aduni puterile și să alegi dintre demagogii și micimi, cioburi de idei poitice, programe și oameni. Și totuși, asta trebuie să facem. În speranța că, la un moment dat, vom creea un dram de cultură politică în țara asta, trebuie să votăm!
Cel ce nu votează, nu vorbește! Votul, mic, fragil, timid, şi mai nou, aparent ignorat, e singura noastră – hai să nu-i zic armă, că e mult – unealtă a noastră democratică ce ne oferă un mod de a vorbi având dreptul să sperăm că suntem auziți. Nu contează în ce direcție, nu contează cu CINE ci contează CĂ votăm, că ne mai pasă, că nu ne-au învins încă așteptările. Vorbind, prin vot, perpetuăm măcar, într-o democrație a formelor fără fond, o practică democratică demnă de respect.
Tăcerea este, în multe cazuri, manifestare a lașității. În procesul democratic, cel ce tace este, pe drept, considerat nul. Cel ce nu votează nu este îndreptățit să critice ulterior acțiunile sau lipsa de acțiune a guvernanților, pentru că atunci când i s-a dat cuvântul, a tăcut. A înjura un candidat pe care tu însuți l-ai susținut nu este un act injust – îl înjuri pentru că te-a mințit, pentru că te-a înșelat, pentru că n-a fost în stare să te reprezinte. A înjura pe reprezentantul majorității, deși nu este prin vot și reprezantantul tău, este, din motive lesne de înțeles, just. Injust, însă, este a înjura politicienii fără să votezi, pentru că nu ai avut tăria de caracter necesară să-ți asumi o opțiune.
Așadar, din punctul meu de vedere, pentru generația noastră, participarea la vot este o problemă de „Cine are ceva de spus, să spună acum ori să tacă pe vecie! ”
Horia Ioan Iova
Sursa foto: wikimedia.org
Generatia noastra trebuie sa voteze? Citind articolul de pe ZF.ro (pe care il consider interesant)… ni se confirma ca generatia noastra este cea uitata. Intre pensionari, bugetari si cei bogati, generatia noastra nu e pe lista politicienilor. Ai spune ca este dar nimic din campania lor nu ne este adresat noua. Cum cei alesi vor reprezenta interesul tuturor, indiferent daca ai votat cu ei sau nu, indiferent daca ai fost sau nu la vot, nu cred ca daca nu ai votat trebuie sa taci… Mergi pe o sfoara subitre… poate un contact cu politica si lumea afacerilor din Romania te-ar convinge ce conteaza si ce nu. Stiu, e infecta, vei ajunge si mai revoltat, mai neputincios, mult mai neputincios. Atunci cand iti vei da seama ca nimic din ce ai crezut nu conteaza. Sincer, nu conteaza pt. ei dar de asta nu te poti convinge decat din experienta directa. Dar aceea nu va fi o zi alba, ci una neagra a neputintei.
Asta e atitudinea umila a romanului: lasa ma nene, dintre doua rele, trebuie sa o alegem pe aia mai buna. Refuz sa aleg raul mai mic. As prefera sa am efectiv CE sa aleg.
Putin dus la extrem articolul. Si abtinerea de la vot este o forma de protest care pe termen mediu si lung creeaza public tinta pentru altfel de abordari politice…teoretic asta poate duce la schimbare.
In afara faptului ca instigi la a VOTA si pui acest act sub lumina unei obligatii de natura umana si sociala(desi nu este) ai toate felicitarile mele pentru articol. Bravo!
Si daca nu ma insel…dumneavoastra candidati pentru un loc in senatul SNSPA. ADica aveti nevoie de voturi.
Exista posibilitatea ca aceasta “instigare” la a VOTA sa fie un mesaj mascat pentru publicul acestei reviste(majoritatea studenti), daca acesta este motivul real pentru care ati redactat acest articol vreau sa va spun cu sincere regrete ca va compatimesc comportamentul. Dar daca nu este asa, ci este pur si simplu un articol scris din dorinta de exprimare raman la felicitarile transmise in comentariul de mai sus.
Succes in campanie! Dvs si politicienilor 🙂
Domunle Mihai Lazar,
In primul rand, salut atitudinea dumneavastră critică și, chiar dacă o simt un pic cam acidă pe propria piele, mi se pare salutară și foarte constructivă pentru stimularea unu spirit viu.
Poate că opinia mea este, așa cum au subliniat și ceilalți, a unuia care doar privește politica la televizor și îi resimte efectele, fără a putea, însă, explica, mecanismele complexe ale guvernării.Mare parte, însă, din cei ce votează sunt în aceași categorie ca și mine.
Subliniez faptul că nu am menționat niciunde votul ca OBLIGAȚIE, nici de natură socială și nici de natură umană, și, recidind articolul, nu găsesc vreun pasaj cu conotații de acest gen. Ceea ce am spus, însă, în postura mea de votant, nu de lider sau formator de opinie, este că atitudinea pasivă la vot pentru a critica apoi ceea ce se face sau nu denotă o oarecare lipsă de caracter, mai ales în rândul generației tinere.
De asemenea, susțin, cu privire la primul comentariu, că lipsa de interes a politicienilor pentru generația noastră este cauzată tocmai de lipsa noastră de interes pentru politică, iar atenția politicienilor asupra noastră ar trebui atrasă tocmai prin ingroșarea rândurilor tinerilor la vot și transformarea naostră într-un „ Public care contează”.
Acuzația cu privire la „instigare la vot” mi se pare cel puțin bizară. Conform DEX și Dicționarului de Sinonie, cuvâtul instigare prezintă conotații nevative, ori, nu pot înțelege de ce îndemnul spre vot se poate numi instigare și poate fi amendată de o asemena manieră.
În final, vă mărturiesc că, fiind înr-adevar în campanie, tocmai vin de la o întalnire-dezbatere cu studenții anului întâi. Dacă am un mesaj electoral de transmis, nu mă feresc să îl exprim din mijlocul celor cărora ma adrezez. Dacă scopul mesajului prezentat în acest articol ar fi fost să-mi câștig voturi, aș fi preferat să-l rostesc de unde mă avantajează cel mai mult, si anume din mijlocul studenților. În plus, sesizez o mică frântură logică…prezența la vot ridicată în SNSPA nu poate fi nicium în avantajul meu direct ( nu se pune problema de cvorum sau ceva similar)
Mulțumesc pentru atenția acordată articolului meu și sper să mai purtăm dezbateri de felul acesta.
Multumesc pt raspuns. Nu doresc sa fac o dezbatere pe tema asta doar am atras putin atentia. Nu este o reactie acida deloc, doar am sesizat niste lucruri si inca o data te felicit pentru articol, cu exceptia unei singure idei.
Așadar, din punctul meu de vedere, pentru generația noastră, participarea la vot este o problemă de „Cine are ceva de spus, să spună acum ori să tacă pe vecie! ”
Această atitudine este, pe cât de ușor de înțeles, pe atât de otrăvită și putredă pentru creșterea noastră ca țară.
Aceste pasaje induc ideea de: daca votezi existi, daca nu, nu existi. Nu stau sa fac acum teoria rationalului si a relativitatii. Scurt si la obiect: daca eu votez sau nu votez ma priveste pe mine nu pe tine sau pe altu si daca vreau sa critic nu inseamna ca votul imi da acest drept, liberul arbitru mi’l da si capacitatea mea analitica.
In ideea ta de a sustine libertatea de exprimare si de manifestare de interes vizavi de problemele sociale/umane/politice/de identitate ale Romaniei ascuzi absenta de la vot. In libertate am dreptul sa aleg sa votez sau nu, fara sa fiu pus sa tac sau fara sa fiu pus la zid sau catalogat in vreun fel(vezi ca in Romania votantii sunt minoritari si conform principiilor democratiei minoritatea se supune majoritatii, deci…). Eventual poti veni cu niste argumente solide si reale care sa arate ca a vota este benefic si ca anu vota este o pierdere.
Cu asta am incheiat comentariile la acest articol.
Multumesc si inca o data felicitari!
Horia Iova: ‘Subliniez faptul că nu am menționat niciunde votul ca OBLIGAȚIE, nici de natură socială și nici de natură umană, și, recidind articolul, nu găsesc vreun pasaj cu conotații de acest gen.’
Paragraful 5 al articolului semnat Horia Iova: ‘Generația ’90, care vrea să fie „altfel” (…) generația noastră, TREBUIE să voteze.’
Mihai Lazar: ‘Eventual poti veni cu niste argumente solide si reale care sa arate ca a vota este benefic si ca anu vota este o pierdere.’-> Subscriu!
Cf. George Carlin despre vot – http://youtu.be/efKguI0NFek
E un mic clipulet cu marea legenda a stand-up-ului american, George Carlin care precizeaza chiar contrariul. Daca tu votezi inseamna ca tu esti principalul vinovat de lucrurile care ti se intampla daca acel candidat face tampenii. Daca nu votezi, pe de alta parte, ai tot dreptul sa te plangi findca tu nu l-ai votat, deci nu ai avut incredere initial si temerea ti-a fost confirmata.
Anyway, politicienii de unde vin? tot din mediul romanesc, tot dintre cetatenii acestei tari. Dar deh…dupa cum zice Carlin: Garbage in, Garbage out.