Nodul de la cravată și finanțele personale

Distribuie!

„O cravată bine legată e primul pas serios în viață.” Oscar Wilde (1854-1900)

Potrivit scriitorului irlandez din epoca victoriană, primul pas serios în viață era simbolizat de o cravată cu un nod bine făcut. Pentru mine, acest simbol este, în continuare, la fel de reprezentativ. Din pură întâmplare, momentul în care am făcut acest prim pas a coincis cu un altul care s-a dovedit a fi cel puțin la fel de important.

În urmă cu trei ani mi-am propus să țin evidența tuturor veniturilor și cheltuielilor personale. La început am privit această activitate ca pe un exercițiu de disciplină, cum îmi propun acum să fac cu programul de flotări zilnice. Abia ulterior am realizat cât este de util să ai o astfel de evidență, mai ales când am reușit să văd pe unde zboară banii pentru care îmi folosesc timpul și energia ca să-i obțin.

Pentru a ține această evidență am folosit, ca orice proaspăt absolvent al unei facultăți cu profil economic, un fișier de calcul tabelar. Modul de înregistrare e mai puțin important, pentru că există foarte multe metode ce pot fi utilizate în acest scop – de la perechea clasică formată dintr-un creion și-o hârtie până la aplicații online sau offline pentru tablete sau telefoane din ce în ce mai deștepte. Atenția pentru locul unde țineți evidența veniturilor și a cheltuielilor e foarte importantă, pentru că cine are acces la ea poate să afle tot ce-ai făcut de-a lungul timpului.

În cazul în care crezi că uiți pe ce și pe unde ai cheltuit banii sau pur și simplu nu vrei să-ți încarci memoria cu astfel de detalii, bonurile și facturile fiscale te pot ajuta, dar doar dacă le soliciți la casa de marcat. Am trecut prin momente în care n-am fost privit prea bine doar pentru că mi-am permis să solicit un simplu bon fiscal. Pe baza propriei experiențe din România, nu pot să încurajez pe nimeni să încerce astfel de solicitări, mai ales în magazine de panificație, anticariate, târguri și piețe.

Un prieten bun mi-a mărturist recent că a încercat să țină evidența finanțelor personale, dar în scurt timp s-a speriat și a renunțat. Cred că, la început, o astfel de experiență este foarte probabilă și poate fi depășită cu ușurință dacă obiectivul inițial este un exercițiu de disciplină.

După câteva luni exercițiul s-a transformat într-o activitate permanentă cu scopuri precise care au evoluat de la o simplă evidență a cheltuielilor și a veniturilor, la echilibrarea finanțelor personale, iar ulterior am început să economisesc pentru fondul de rezervă și chiar să investesc excedentul ce depășea acest fond. În cazul meu, economisirea a fost o bornă importantă pentru că nu mai făcusem asta din liceu. Deși ponderea banilor nemunciți din buzunarul meu era mult mai mare în adolescență, îmi aduc foarte bine aminte că atunci aveam mici economii – cu toate că nu știam ce este o recesiune prelungită. Acum economisirea mi se pare un pas mult mai normal și chiar obligatoriu când am o mică idee despre ce presupune o perioadă economică mai dificilă.

Recomand acest simplu exercițiu de disciplină revelator tuturor celor care simt nevoia să economisească sau cel puțin să-și echilibreze finanțele personale. Beneficiile observate pe parcursul celor trei ani sunt greu de evaluat, dar includ mai multă cumpătare, mai puțin stres și un plus de liniște financiară. Simpla evidență a veniturilor și a cheltuielilor a reprezentat pentru mine al doilea pas serios în viață. Cred că poate fi și pentru tine un pas la fel de important!

Ștefan Balica

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva