Valoare sentimentală, simbol sau doar un simplu obiect?

Distribuie!

de Adina Mihaela Brișcă

Obiectele tind să capete deseori semnificații valoroase din partea celor care le folosesc. Unii le numesc mituri, alții se amuză când sunt întrebați care este lucrul care le poartă noroc sau la care țin foarte mult. Unii dintre prietenii mei chiar au fost surprinși când au auzit astfel de întrebări și mi-au răspuns sec: „Nu am așa ceva.” Dar am întâlnit și persoane care dețin lucruri ce au căpătat de-a lungul anilor valoare sentimentală, fie că acel lucru a apărut într-un moment dificil din viața lor, fie de la o persoană dragă sau pur și simplu au considerat că starea lor psihică este influențată de acel lucru.

Eu cred că oamenii sunt mai fericiți atunci când cred în ceva. În orice. Este important să asociem lucrurile cu ceva, să căutăm sensuri, să facem diferite conexiuni care, la urma urmei, ne fac fericiți, ne fac să vedem în acel lucru un prieten drag, indispensabil, care ne însoțește oriunde. Iar noi decidem când și unde ne va însoți. Alți prieteni au zâmbit când au fost întrebați dacă dețin obiecte simbolice. Inițial au spus că nu au așa ceva, dar în câteva minute au început să îmi vorbească despre simbolurile din viața lor. Anca Dogaru, Mircea Pricope, Ermina Burciu, Iulia Drăghici, Bianca Firezar și Georgiana Goicea povestesc despre lucrurile dragi din viața lor.

Anca:Acum doi ani am făcut prima mea excursie la Milano și mi-am cumpărat prima mea geantă de firmă din banii proprii (poate din acest motiv am considerat-o și valoroasă, și norocoasă).

Am achiziționat-o dintr-un mall, deși nu mi-am dorit-o pe ea inițial, era tot ce îmi puteam permite. Astfel am plătit 120 de euro pentru o gentuță albă de umăr, de la firma Guess. Nu este sofisticat fabricată, fiind de dimensiunea unui plic, are o închizătoare clasică, iar în interior un compartiment mare și un buzunar cu fermoar.

Pentru că a fost primul meu lucru mai valoros, am decis să îl port doar în momente importante, când aveam nevoie de susținere. Consider această geantă amuleta mea norocoasă, însă în variantă super feministă.

Mircea:Obiectul meu norocos este un medallion cu zodia mea (Pești), pe care l-am primit de la părinții mei când aveam cinci ani. Într-o zi toridă de vară am făcut insolație, urmată de o febră puternică care mi-a provocat convulsii și astfel am ajuns la spital. În ziua externării am primit medalionul ca un semn protector.

Îl consider norocos pentru că nu am renunțat la el de atunci și pentru că au fost unele situații în care era să îl pierd. Mi s-a rupt medalionul de câteva ori, dar de fiecare dată am observat la timp și l-am găsit imediat.

O dovadă în plus pentru care îl numesc medalionul meu norocos este atunci când l-am pierdut pe fundul unui bazin și l-am recuperat în scurt timp, deși șansele de a-l găsi erau foarte mici, deoarece apa era adâncă și tulbure.

Odată cu trecerea timpului medalionul s-a rupt, iar acum port o variantă confecționată de mine. Am încercat de câteva ori să nu îl port dar am observat că mă simt ciudat și parcă lipsește ceva, o parte din mine.

Fiecare persoană trebuie să aibă cel puțin un obiect norocos, pentru că un astfel de obiect îți dă senzația de încredere în forțele proprii.

Georgiana: Am o bentiță roz pe care o port la fiecare examen…aproape la fiecare. Chiar dacă nu mi-o pun pe cap, o folosesc ca moț. Am luat-o în prima sesiune din anul I și am considerat că mi-a purtat noroc.

Mai am o brățară de la fratele meu pe care nu o dau jos niciodată. Are și valoare sentimentală, m-am atașat foarte tare de ea și îi simt mai puțin lipsa purtând lucruri care ne leagă.

Iulia: „Eu am în portofel o iconiță, știu că este un clișeu, dar nu o port ca pe un talisman, ci ca pe ceva care îmi oferă protecție. Am primit-o de la bunica când eram în clasa a noua și chiar dacă îmi schimb portofelul, iconița este aceeași.

Bianca:La începutul anului, mi-am cumpărat un aparat foto profesionist. De atunci, îl port peste tot cu mine. Motivul e simplu: nu știu niciodată când dau peste un moment sau o imagine care trebuie fotografiată.

Am pasiunea pentru fotografie de mulți ani, dar până în ianuarie am folosit aparate compacte, așa că mi s-a îndeplinit o mare dorință când mi-am cumpărat DSLR-ul Nikon. Mă uitam mereu după el prin magazine sau pe site-uri.

Agățată de o promisiune făcută de mama, iarna asta, m-am uitat pe un site și l-am ales, am dat comandă, iar peste două zile aparatul era în posesia mea. Nu îmi venea să cred, dar Nikonul mult dorit era acum al meu. Mai lipsește să cumpăr câteva obiective, dar mi-am propus să le iau cu banii câștigați de mine.”

Ermina: „Eu nu cred în norocul pe care ți-l pot aduce unele obiecte, cred în nevoia oamenilor de a se agăța de ele în nevoia de a crede sau de a da vina pe ceva atunci când greșesc.

Am un obiect pe care îl port mereu, o brățărică…am primit-o de la o prietenă de 1 Martie și nu o dau absolut deloc jos de la mână, nu spun neapărat că îmi poartă noroc, dar mă face să mă simt bine pentru că este de la o prietenă specială.

Nu doar prietenii mei au intrat în posesia unor obiecte ce dețin o multitudine de sentimente în spate, ci și eu. O să încep cu șoricelul meu de pluș pe care l-am primit de Moș Nicolae, atunci când eram în clasa I. De când l-am primit, 11 ani de zile am dormit împreună, în fiecare noapte. Nu concepeam să dorm fără el. De când sunt la facultate nu mai dorm cu el, dar el e aici într-un raft, să îl simt aproape de mine. Practic, am crescut împreună. Un alt simbol care îmi poartă noroc, și s-a demonstrat de fiecare dată, este un stilou pe care l-am primit la începutul clasei a XII-a. Am scris cu el si la examenul de bacalaureat, la admitere, la examenele din sesiune și de fiecare dată rezultatele au fost satisfăcătoare.

Suntem înconjurați de multe detalii care ne fac viața mai frumoasă, mai calitativă, iar din când în când trebuie să facem o pauză și să ne uităm în jurul nostru, să învățăm să ne bucurăm de lucrurile simple.

 

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*