„Suflete moarte” de N.V.Gogol (recenzie)

Distribuie!

de Roxana Terevlej

Moto: „Fiţi suflete vii şi nu suflete moarte!” (N. Vasilevici Gogol)

Romanul ,,Suflete moarte” prezintă o parte din mentalitatea colectivă rusească din secolul XIX. Tehnica lui Gogol de a descrie personajele, de a le da viață și de a contura cursul inedit al acțiunii, este inconfundabilă. De altfel, romanul este considerat o adevărată piatră de temelie a literaturii clasice rusești. Fiecare pagină te face să îți imaginezi o societate care, surprinzător, nu este atât de diferită față de a noastră, dincolo de vremuri și de moravurile specifice.

Personajul principal, Pavel Ivanovici Cicikov se interesează de situaţia oraşului de la înalţii demnitari şi se face remarcat prin comportamentul aristocratic. Cu multă îndemânare, Cicikov ajunge să se împrietenească cu o parte din elita oraşului. Interesant este faptul că în discuţii, Cicikov  nu preferă să dea detalii legate de persoana lui sau de acţiunile întreprinse în trecut, menţionând doar că este un om ca oricare altul, un funcţionar public retras, dornic să îşi găsească o cale în lume.

Cicikov este chemat la balurile organizate de guvernatorul oraşului-gubernie şi apreciat de moşieri care îl invită des la petreceri. Opinia favorabilă despre acesta se schimbă odată cu cererea bizară de a i se vinde ţărani decedaţi. Acesta alege să cumpere ţăranii, înscrişi de moşieri cu numele întreg pe hârtii, pentru ca apoi să îi vândă la stat. Pe măsură ce încheie înţelegerile, Cicikov se confruntă cu neîncrederea, zgârcenia şi lipsa de umanitate a moşierilor. Conform criticilor, personajul principal se întâneşte cu oameni vii, dar morţi pe dinăuntru.

Discuţiile în oraş despre afacerea cumpărării sufletelor moarte împarte femeile şi bărbaţii în 2 tabere. Femeile credeau că scopul lui Cicikov era de o fura pe fiica guvernatorului şi de a cumpăra ţăranii cu scopul a-şi face o moşie. În schimb, bărbaţii considerau că afacerea cu sufletele moarte putea fi chiar profitabilă şi preferau să creadă că restul informaţiilor erau doar bârfe. Aşadar, prima parte a romanului se termină atunci când Cicikov părăseşte oraşul complet dezamăgit de atitudinea celor din jur.

Nikolai Gogol a ales să ardă manuscrisul de două ori, considerându-l  o operă a demonilor. Surprinzătoare este şi mărturisirea lui Gogol: „fiţi suflete înviate şi nu suflete moarte!“.  Altfel spus, trebuie să ne dezvoltăm conştiinţa de sine şi să ne menţinem mereu disponibilitatea de a ne lăsa surprinşi.

Sursa foto: Wikimedia.org

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*