Zilele trecute mă plimbam printr-un mall din apropiere şi nu mică mi-a fost surprinderea să observ magazine îmbrăcate în globuri şi beteală colorată, aşteptându-şi clienţii cu oferte promoţionale pentru luna cadourilor. Pentru un moment, am trăit senzaţia că e 23 decembrie, iar eu am uitat complet sa le cumpăr cadouri persoanelor dragi, pe care să le pun sub bradul din sufragerie, împodobit de mama, pe ritmuri de colinde româneşti. Şi pentru ca totul să fie şi mai convingător, pe lângă mine au mai trecut şi doi Crăciunei simpatici care mi-au înmânat un voucher pentru o şedinţă de fitness. Să fie ăsta spiritul Crăciunului? Prietene, mă cam îndoiesc.
Cum aflăm că vine Crăciunul, altcumva decât pe ritmuri „Sărbătorile vin, sărbătorile vin!”, repetate obsesiv la TV? E greu de spus, promoţiile de Moş încep încă din noiembrie, supermarketurile se aglomerează, aceleaşi cozi la casele de marcat, aceleaşi cărucioare ticsite de lucruri inutile şi pachete de sărbătoare. Să vă mai spun ceva: la noi, orice are un dram de sacralitate este târât până în stradă, ia forma unui comerţ de bişniţă şi culminează cu ospeţe culinare, în familie. Pe principiul: „Nu contează de mireasă, bani la lăutari să iasă”, românul e mai fălos de felul lui, dar în timpul anului nu are când se mândri, că e prea stresat cu plata ratelor, aşa că pune deoparte câte ceva pentru zilele negre… Şi pentru sărbători!
De când mă ştiu, dacă e luna decembrie, e luna roşului excesiv, al chilipirurilor la preț special şi al crăciuniţelor care împart pliante cu bormaşini la ofertă. Eu pe ce lume trăiesc? Uit în fiecare an că e în spiritul de sărbătoare să cumpăr găleată cu mop cadou, să primesc cărţi poştale de la distinşii domni importanţi ai urbei, să aud aceleaşi urări de bine, filmate cu zâmbetul pe buze, lângă bradul împodobit. La facultate, treaba asta stă ceva mai bine. Nu are nimeni timp de găteli, zâmbete sau felicitări, măcar aici simt că nimic nu se schimbă până în ajun de sărbătoare.
Luminiţe de ornament avem, oraşul e împodobit, vine şi 1 Decembrie, cu mese în piaţa publică, fasole cu ciolan şi imnuri cântate cu mândrie şi fast. Crăciuniţele şi Crăciuneii sunt în business acum, reduceri şi cadouri avem, brazii aşteaptă să fie tăiaţi şi vânduţi la suprapreţ, ca pe 25 decembrie să fie aruncaţi la prima groapă de gunoi, totul este pregătit! Pentru că nu mai e timp de urat în tihnă, vă doresc şi eu, în tonuri inginereşti: Sărbători fericite alături de cei dragi!
Va urma, după Anul Nou, continuarea…
Ana-Maria Mironică
Sursa foto: wikimedia.org
Trebuie sa-i dau dreptate micului inginer, insa trebuie si mass-media sa-si castige banii de paine. Un pic cam dura treaba cu voucherele la sala. Mos Craciun inainte de as trimite spiridusii sa imparta reduceri ar trebui sa se uite mai intai la el ca nici lui nu i-ar strica un pic de sport si o dieta. Dar bineinteles ca daca nu ar mai fi fost asa burtos, nu ar mai fi fost si asa de simpatic ca dupa un pic de sala si efort cine stie ce macho mai era Mo$hu si toate pitipoancele il asteptau, ca doar stiau ca trebuie sa vina in fiecare an la ele. Ca sa nu ma mai intind, imi doresc ca aceasta sarbatoare sa nu-si uite valorile si sa semnfice o simpla masa festiva inchinata nasterii Mantuitoului nostru. Poate ca asa apare pe la televizor si in ziare, insa tind sa cred ca eu si cu apropiatii mei nu i-am uitat valorile si traditiile. Ne bucuram sa vedem agitatie, dar in sensul bun, un fel de lume disperata si panicata ce cauta fericirea si frumusetea de a darui. Ne place sa stam impreuna si sa pregatim d’ale gurii incantati pe colinde, cei drept cele mai multe fiind ale lui Hrusca, dar sunt si cele mai frumoase. Ne place sa daruim, sa colindam, sa vedem copii vorbind de Mosu’, sa uitam de rutina zilnica, ne place sa fim mai buni unii cu altii. Sunt putine cuvinte care ar descrie un Craciun, dar o sa mai comentez daca si micul nostru inginer ar mai face un efort si ar mai scrie un articol pe tema asta. Frumos articol Ana-Maria. Mai asteptam o mostra cotidiana cat mai curand.